CĂRĂMIZILE CĂSNICIEI

de Scott & Cheri Scheer

Dedicăm această carte părinților noștri minunați care au fost un model al rolului pe care Dumnezeu l-a dat soțului și soției în familie.

Cuprins

  1. Legământul
  2. Scopul lui Dumnezeu în căsnicie
  3. Timpul
  4. Dragostea
  5. Rolul soțului și al soției
  6. Reguli pentru o luptă dreaptă
  7. Finanțele
  8. Viața spirituală

Legământul


Veți trăi împreună sfânta taină a căsniciei? Vă veți iubi, vă veți consola, vă veți respecta și vă veți cinsti și veți fi alături la bine și la rău, în boală și în sănătate; și, renunțând la orice altceva, vă veți păstra unul pentru celălalt atât cât veți trăi? Dacă asta doriți, răspundeți: "Da."
Ce se întâmplă cu "Da"-urile? Trăim într-o societate în care auzim mereu "nu vreau", "nu pot", "nu fac". Să ne amintim de vremurile când cuvântul omului era luat drept zălogul lui. Când o persoană spune: "Voi face", sau "vreau", nu înseamnă că spune "se poate", "aș putea", "poate", "cine știe!" înseamnă că va îndeplini cu siguranță ce a spus, fără nici o urmă de îndoială. "Da"-ul acesta rostit la cununie este cel mai mare dintre toate da-urile. El înseamnă că orice voi face, voi face întotdeauna pentru tine. Te-ai gândit vreodată la acest lucru? "Pentru totdeauna" este un timp luuuuunnnnnngggg! S-ar putea să fie vorba despre cincizeci sau șaizeci de ani în care să ai de foarte multe ori ocazia sau să fii provocat să regreți că ai spus acel "da". Dar esențialul este că ai făcut-o; ai rostit "da"-ul și ai avut probabil mulți martori. Domnișorul, domnișoara de onoare, precum și toți invitații te-au auzit spunând "da". Mai mult decât ei, te-a auzit Dumnezeu când ai spus "Da!" Este important să înțelegem că o căsătorie este un legământ, nu un contract. Un contract este o înțelegere între părți, care are la bază anumite condiții și clauze, și care poate fi anulat prin consimțământ mutual, dacă aceste condiții sau clauze nu au fost respectate. Un contract are răspundere limitată și are ca fundament lipsa de încredere. Un legământ are obligații și răspunderi nelimitate și se fundamentează în totalitate pe încredere. Termenul "legământ" își are originea în Biblie și are întotdeauna sensul de înțelegere permanentă. Legămintele lui Dumnezeu cu omul nu conțin părți neclare sau clauze omise.
Căsătoria este cel mai sfânt dintre toate legămitele omenești. Dacă există vreun "da" care nu ar trebui rostit cu ușurință, acela este "da"-ul de la căsătorie. Familia și națiunea plătesc un preț extraordinar pentru desconsiderația manifestată față de cel mai sfânt legământ. O dată cu ruperea legământului pecetluit prin acest mic cuvânt "Da" au fost îndurerate multe inimi. Nu aceasta a fost intenția lui Dumnezeu cu privire la căsătorie. El a oferit un plan mai bun, o cale mai bună. Biblia însăși este împărțită în două părți: Vechiul Legământ și Noul Legământ. Vechiul Legământ sau Vechiul Testament sunt relatarea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru copiii lui Israel, precum și legămintele făcute cu acești oameni înainte de nașterea lui Hristos. "Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine... Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop ca să pustiască pământul. Și Dumnezeu a zis: "Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ^" (Genesa 6:18,9:11-13) în relatarea Genesei, aflăm că Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe, un om neprihănit. Noe a fost cruțat când pământul a fost distrus de potop, pentru că era un om după voia lui Dumnezeu. A fost un om al legământului, făuritor și păstrător al legământului. Dumnezeu face cu Noe un legământ prin care îi promite că el și familia lui vor fi salvați, dar și că nu va mai nimici niciodată pământul prin potop. Iar această promisiune făcută era un legământ valabil pentru toate generațiile viitoare. Și pentru aceasta s-a dat un semn, așa cum s-a întâmplat cu cele mai multe legăminte făcute de Dumnezeu, un fel de simbol, act sau ritual care să rămână ca aducere aminte a legământului făcut, în cazul lui Noe, semnul a fost curcubeul care ne amintește și astăzi de acel legământ. "Voi pune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminției tale după tine. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi și sămânța ta după tine; tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur... și acesta să fie semnul legământului dintre Mine și voi." (Genesa 17:7,10-11) în exemplul de mai sus, observăm că Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam și cu întregul popor al lui Israel. Dumnezeu îi oferă lui Avraam promisiunea unui pământ binecuvântat, precum și belșug pentru el și urmașii săi. Dar în acest legământ se formulează o condiție: copiii lui Israel trebuie să-I fie credincioși și dedicați lui Dumnezeu, precum și să respecte tăierea împrejur. Sângele joacă un rol important în cele mai multe legăminte încheiate în Vechiul Testament. Sângele era viața; fără sânge nu exista viață. Putem vedea în întregul Vechi Testament că sângele legământului este o temă care se repetă. De obicei când se făcea un legământ, el era pecetluit prin sacrificarea unui animal. Prețul sângelui este expresia seriozității legământului. Cel care încheia un legământ trebuia să își pună mâinile pe capul animalului, ca un act de transfer. Acest gest însemna că cel care făcea legământul și-ar fi dat viața pentru ca acest legământ să fie dus la îndeplinire. Practica aducerii cu regularitate a jertfelor în Vechiul Testament amintea poporului Israel de legămintele făcute cu Dumnezeu și de seriozitatea lor. La tăierea împrejur, Dumnezeu a cerut pentru prima dată ca sângele cu care se pecetluia legământul să fie sânge omenesc. A fost ca un semn de aducere aminte pentru cei care au făcut legământul. Vechiul Legământ a luat sfârșit cu cea din urmă jertfă personală - jertfa lui Hristos care Și-a dat viața Sa. Crucea a rămas până astăzi un simbol al sacrificiuluiși al sângelui care a curs pentru mântuirea noastră. "Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va binecuvânta pâinea și apele, și voi îndepărta boala din mijlocul tău. Nu va fi în țara ta nici femeie care să-și lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin." (Exodul 23:25-26) Cele mai multe dintre legăminte sunt condiționale, în cazul acestui legământ, Dumnezeu le cere copiilor Săi să îi slujească. De ce n-ar vrea ei așa ceva? Bună întrebare! Slujirea lui Dumnezeu aduce binecuvântarea belșugului, a sănătății, a urmașilor și a unei vieți îndelungate. "Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și încingătoarea lui." (I Samuel 18:3-4) în legământul dintre Ionatan și David are loc un schimb de lucruri. Ei își schimbă mantalele (care erau un semn al poziției lor de autoritate și în același timp simboluri ale bogăției lor), săbiile și arcurile (semn al protecției), cingătorile (expresia vulnerabilității sau a deschiderii unuia față de celălalt, precum și a dedicării față de urmași). Esențialul era "ce-i al meu e și al tău, am să te apăr pe tine și pe copiii tăi". "Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia, acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască!" (Maleahi 2:14,15)
Căsătoria este un legământ. Este cel mai sfânt legământ. Putem extrage multe învățături din citatele și exemplele pe care le-am dat. însă, pentru a le face să fie eficiente în viețile noastre, trebuie să luăm hotărârea de a ne supune Cuvântului lui Dumnezeu mai mult decât propriilor noastre emoții și dorințe sau obiceiurilor acceptate de lumea din jurul nostru.
Legământul de căsătorie este un legământ pe viață. Hristos ne-a spus că în cer nu vom mai fi căsătoriți. Angajamentul pe care îl facem se referă la viața noastră de aici, de pe pământ. Planul pe care Dumnezeu l-a avut în vedere și care era perfect a fost ca aici să nu existe divorț. Isus afirmă că divorțul a fost îngăduit din pricina împietririi inimilor, în divorț, de cele mai multe ori, unul dintre soți alege să nu ierte. Nu chiar întotdeauna se întâmplă astfel, dar așa este în majoritatea cazurilor. Dumnezeu ne cere să ne iertăm unii pe alții, pentru ca și noi să fim iertați de El. Chiar și în cazul adulterului, cel mai bun lucru ar fi să ierți și să cauți să depășești o astfel de situație. Harul lui Dumnezeu este suficient de mare pentru a-ți acoperi toate lipsurile și a-ți vindeca toate rănile. El îți poate reda forța ca "să alergi mai departe în cursă".
Legământul căsătoriei este valabil de-a lungul generațiilor. În ultimele decenii, cel mai important factor de distrugere a societății a fost divorțul. El este una dintre cele mai teribile cauze care distruge familie după familie. De obicei, copiii sunt afectați mai mult decât părinții lor. Divorțul poate aduce blestemul peste generațiile ce vor urma și numai puterea salvatoare a Domnului Isus îl poate schimba. Pe de altă parte, un cuplu în care cei doi rămân credincioși legământului făcut, poate aduce numai binecuvântări peste urmașii săi, din neam în neam.
Legământul căsătoriei cuprinde totul. Legământul căsătoriei presupune să renunți la drepturile tale. Când spui "Da", ar trebui să însemne "îți dau tot ce am eu. îți dau trupul meu, banii mei, bunurile mele, visurile mele; am să te apăr, chiar dacă ar trebui să-mi dau viața pentru tine. Am să fiu sincer cu tine și voi fi fără ascunzișuri față de tine în orice privință".
Legământul căsătoriei este sub semnul sângelui. Dintre toate viețuitoarele, femeia este singura ființă care are himen. Dacă o femeie rămâne fecioară până la căsătorie, exceptând cazurile când vreo traumă îi afectează himenul, ea va sângera în timpul consumării actului de unire cu soțul ei. Iată un alt motiv care relevă importanța principiului abstinenței. La facerea femeii, Dumnezeu a fost foarte minuțios. Raporturile sexuale sunt îngăduite numai în cadrul căsătoriei. Acest act trebuie să fie pecetea celui mai prețios dintre legăminte. După angajamentul afectiv al inimii, urmează angajamentul verbal, iar apoi sigiliul fizic prin pășirea în relația sexuală. Nu uita că pentru Dumnezeu căsătoria este deosebit de importantă și se află sub semnul sângelui Său. Dacă nu ai fost virgină când te-ai căsătorit, trebuie să-I mărturisești aceasta lui Dumnezeu și să primești iertarea Lui. Dumnezeu este un restaurator. El poate reda candoarea, inocența și sfințenia căsătoriei tale.
Tradițiile ceremoniei de nuntă. Cele mai multe obiceiuri de nuntă își au rădăcinile în legământ. Cu toate acestea, multe cupluri nu înțeleg adevărata semnificație a celor mai multe dintre ritualuri.
Locul pe care trebuie să-l aibă părinții. Părinții trebuie să joace un rol important în căsătorie. Rolul lor începe o dată cu creșterea copiilor. După aceea urmează formarea lor, să le sădească în inimi dragostea pentru Dumnezeu și să le dea sfaturi când sunt în perioada de dinainte de căsătorie, într-un cămin creștin, binecuvântarea și sprijinul părinților în noua legătură sunt deosebit de importante. Astfel, părinții sunt invitații de onoare, ei supraveghează și aprobă tot ce se întâmplă.
Locul familiilor celor doi. Este reprezentativ ca, în orice legământ, fiecare familie, clan sau trib să își dea aprobarea și să-i sprijine pe membrii familiei care pășesc într-o astfel de unire.
Mirele intră primul în sală. Mirele este inițiatorul. El ar trebui să fie primul care să ceară tatălui mâna fetei. El este cel care trebuie să-i facă propunerea fetei. El intră primul pentru a-și aștepta și primi mireasa, tot așa cum Hristos își așteaptă în ceruri mireasa Sa, biserica.
Tatăl își conduce fata. Acest gest semnifică acordul pe care și-l dă tatăl pentru legământul dintre cei doi. El mai simbolizează transferul autorității și responsabilității asupra fetei, de la el, ca tată, la soțul ei. în același fel, tatăl mirelui poate să-și prezinte fiul miresei. El dovedește astfel că și-a educat copilul în așa fel încât să fie un om de cuvânt, învățându-l răspunderile care-i revin ca soț. Procedând astfel, amândoi părinții pecetluiesc legământul pentru binele familiilor lor.
Rochia albă de mireasă. Folosirea albului simbolizează puritatea și sfințenia legământului căsătoriei. Cei mai mulți oameni consideră că albul este reprezentativ pentru virginitatea miresei. Este un gând frumos și poate fi adevărat - dar curăția legământului este adevărata intenție a ținutei albe.
Strângerea mâinii drepte a celuilalt. Strângerea mâinii drepte este de obicei semnul încheierii acordului sau legământului. Mâna dreaptă a fost din cele mai vechi timpuri mâna cu care se ținea sabia, întinderea mâinii drepte simboliza pacea și securitatea. Ideea era că atunci când mâna care ținea sabia era ocupată pentru a încheia un acord de pace, ea nu mai putea fi folosită pentru a începe un atac sau o ofensă.
Inelele de nuntă. Cele mai multe dintre legămimtele" Vechiului Testament au un fel de semn de aducere aminte - curcubeul, un altar etc. Verigheta este semnul de aducere aminte a legământului făcut. Ea reprezintă pentru ceilalți un semn că această persoană a fost cerută de altă persoană și-i aparține acesteia.
Purtarea vălului. Aceasta arată exclusivitatea relației. Ea se păstrează numai pentru privirea lui.
Declararea soțului și a soției. Este anunțul către toți martorii că cei doi au fost dăruiți unul altuia și legământul a fost încheiat. Ceilalți trebuie de-acum să stea deoparte.
Semnarea în cartea oaspeților. Este un gest pe care îl fac cei care au fost martori la legământul celor doi. Martorii au rolul de a ajuta ca legământul să fie ținut, față de oricine ar încerca să intervină sau să-i despartă pe cei doi. Când invitații semnează în cartea oaspeților, ei spun de fapt: "Da, am văzut, ei au încheiat un legământ. Nu te amesteca".
împărțirea unul altuia din tort. Termenul evreiesc pentru legământ însemna de fapt a dărui hrană, împărtășirea hranei simbolizează dăruirea bunurilor fiecare celuilalt. Ea mai înseamnă că fiecare primește lucruri bune. Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru revelația Sa cu privire la legământ. Primii noștri ani de căsnicie au fost presărați cu probleme financiare, mutări dese, schimbări de locuri de muncă, atitudini egoiste și copii. Am experimentat provocările unor momente tensionate când părea mult mai ușor să evităm conflictul și să ne despărțim. Numai mila lui Dumnezeu și legământul pe care l-am făcut ne-au ajutat să rămânem împreună. Cuvântul "D" n-a fost îngăduit în vocabularul nostru. Și ne-am decis să înfruntăm împreună toate provocările! Nu ne-am hotărât de la o zi la alta sau de la un conflict la altul dacă să mai stăm sau nu împreună. Această decizie am luat-o la 14 august 1971, atunci când înaintea lui Dumnezeu și a unei biserici pline de martori am spus "Da". Cuprins

Scopul lui Dumnezeu în căsnicie


"Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el"... Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: "Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om."" (Genesa 2:18, 21-23) Cu toate că știm că în Grădina Edenului, pe când omul se afla singur, starea lui era perfectă, Dumnezeu aruncă o privire și văzu că omul avea nevoie de ajutor. Planul lui Dumnezeu pentru om a fost femeia și Dumnezeu a făcut femeia din om. Dumnezeu S-a implicat în căsătorie. Căsătoria este parte a minunatului plan al Dumnezeului Creator care a știut ce este mai bine pentru om și ce anume i-ar aduce împlinire în viață, în sens strict, după cum rezultă din acest text, omul este incomplet fără nevasta sa. Pe la începutul anilor șaptezeci, am citit despre o misiune în care erau foarte mulți celibatari, convinși că Dumnezeu le spusese să nu se căsătorească, pentru a lucra pentru Domnul. Ne-a fost destul de greu să credem că Dumnezeu ar spune așa ceva. E interesant de remarcat că astăzi, cei mai mulți din acel grup sunt căsătoriți. în acest capitol vom studia șase scopuri biblice pentru căsnicie. Deși căsătoria este mult mai complexă, acest studiu concentrat va oferi o bază bună de la care să putem porni. Cu cât lucrăm mai mult la această temă, cu atât suntem mai convinși de taina planului și scopurilor lui Dumnezeu în această sfântă unire.

PRIETENIE


"De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup." (Genesa 2:24) Adam și Eva au trăit o experiență unică în sensul că nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice și psiholOgice. În lipsă de altcineva, ei și-au fost prieten și iubit unul altuia. Dacă avea loc o conversație, ea trebuia să aibă loc între ei doi. Dacă exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celălalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori că luna de miere ideală ar trebui să se petreacă pe o insulă pustie. Dacă ne uităm mai atent la acest text, vedem că el spune "a lăsa și a se lipi". Lista celor pe care trebuie să-i lași include prietenii, frații sau surorile, echipa și asociații. Verbul "a se lipi" înseamnă literalmente a fi nedespărțit unul de celălalt. Partenerul de viață ți-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a-ți fi cel mai bun prieten. El trebuie să-ți fie sfătuitor, coleg de echipă, primul la care să alergi în nevoie, primul cu care să-ți împărtășești biruințele și eșecurile. "Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor." (Ecl.4:9-12) Una dintre cele mai serioase probleme pe care le întâmpină cuplurile în a deveni prieteni este aceea a unor deprinderi relaționale neformate în momentul încheierii legământului, în general, oamenii nu* știu cum să fie prieteni buni. Cele mai multe familii și exemplele care se dau nu funcționează bine în această privință. Copilul de cinci sau șase ani s-a confruntat deja cu durerea respingerii și a înșelării în relații. Este ușor să construiești ziduri care să dureze o viață fără a fi instruit în acest sens. Dacă relațiile se rup (unul dintre parteneri fiind afectat emoțional sau fizic) când rănile încă nu au fost vindecate, poate pune bariere în calea prieteniei din familie. în doi este mai bine decât de unul singur. Dacă faci din partenerul tău cel mai bun prieten, vei avea o bună răsplată. Merită efortul să încerci tu însuți cum să fii un prieten bun și apoi să lucrezi la relația ta de căsnicie, în așa fel încât să devii cel mai bun prieten al soțului/soției tale. O prietenie sănătoasă cere timp și efort, dar beneficiile pe care le aduce sunt mari.

ÎMPLINIRE SEXUALĂ


Dumnezeu a gândit într-un mod minunat sexualitatea. Nu uitați, sexualitatea este îngăduită numai în cadrul căsătoriei. Dumnezeu este Cel care a creat organele genitale, la fel ca și hormonii și dorințele. Legătura fizică dintre soț și soție este ceea ce face ca relația lor să fie unică și specială. Prin pofte trupești, abuzuri și perversiuni, dușmanul a încercat să distrugă darul acesta prețios. "Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat." (Evrei 13:4) Ideea de bază este că, în cadrul căsătoriei, tot ceea ce nu se opune Cuvântului lui Dumnezeu este în asentimentul celor doi și este făcut din dragoste, poate fi socotit demn de onorat. O relație sexuală puternică este fundamentală pentru împlinirea omului în cadrul unei căsnicii sănătoase. Intimitatea sexuală este parte a procesului de regăsire a adevăratei unități și de a deveni unul într-o relație sexuală sănătoasă, fiecare poate găsi împlinirea emoțională și eliberarea de stres.

ÎMPLINIRE UMANĂ


"Iată aceea care este os din oasele mele..." (Genesa 2:23) Actul propriu-zis al facerii femeii din bărbat denotă planul lui Dumnezeu pnviml relația de căsătorie, în căsătorie, omul devine complet, în esență, întregindu-se cu partea care-i lipsea "Nu este bine ca omul să fie singur" Putem ajunge așadar la concluzia că este bine să fii căsătorit, ,Cine găsește o nevastă bună, găsește fericirea; este un harpe care-l capătă de la Domnul" (Proverbe 18:22) Cel mai minunat și de altfel unicul drum spre împlinirea și întregirea ființei umane este drumul căsniciei. Asta nu înseamnă că o persoană necăsătorită nu poate fi împlinită și nu-și poate găsi mulțumirea în viață. Cu toate acestea, Biblia arată limpede că o parte din planul lui Dumnezeu pentru căsătorie era ca prin această unire doi oameni să-și găsească mai multă împlinire decât ar avea dacă ar fi singuri. Cuplurile căsătorite folosesc adesea expresia "cea mai bună jumătate a mea" când vorbesc despre partenerul de viață, în căsătorie, unu și cu unu fac tot unu. Este o taina minunată cum e cu putință ca doi indivizi să se poată uni atât de complet, încât Dumnezeu să îi privească drept unul singur. Numai o relație personală cu Hristos poate fi comparată cu pacea, dragostea, bucuria și împlinirea pe care o căsătorie inspirată de Dumnezeu le poate aduce. Orice fel de nevoie emoțională poate fi împlinită printr-o astfel de căsătorie.

ÎNMULȚIREA


"Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: "Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ."" (Genesa 1:28) în planul lui Dumnezeu era cuprinsă și ideea ca bărbatul și femeia să aibă copii. Una dintre ereziile de astăzi este propaganda că lumea este suprapopulată. Mulți creștini au căzut în cursa minciunii că datoria noastră este să reducem numărul persoanelor din familiile noastre. Reducerea numărului membrilor unei familii în zilele noastre poate fi motivată în primul rând de egoism. Foarte multe cupluri tinere de astăzi trăiesc cu sentimentul că un copil le-ar întrerupe modul de viață; ei nu ar mai putea să se bucure de plăcerile și bogățiile statutului actual dacă intervine un copil în existența lor. Probabil că nu greșesc, dar gândirea lor este pervertită și seamănă a egoism. Dumnezeu dorește ca noi să avem familii copii pe care să-i creștem în dragoste și temere de El. Pentru aceasta este nevoie de muncă, dar este probabil momentul să ne întoarcem la standardele biblice și la modelele ei, în loc să rămânem la stilul nostru de viață egoist. "Fiii sunt o moștenire de la Domnul." (Psalmul 127:3) Nu există nimic altceva în experiența umană care să depășească mândria de a avea propriul tău copil. Este o extraordinară experiență să fii capabil să crești un copil și să ai grijă ca el să crească în frică și temere de Dumnezeu. Cât de mare este entuziasmul de a-ți conduce propriul copil la Isus și de a-i arăta cum să îl iubească pe Dumnezeu. Ce mare binecuvântare să vezi cum crește acest copil, știind că poartă în el genele tale și sistemul tău de convingeri către generația care va veni. Una dintre cele mai mari oportunități pe care le ai pentru a aduce o schimbare în lume și a lăsa posterității ceva de valoare constă în a crește un copil credincios. Familia care descoperă de la bun început această revelație și are mulți copii este o familie binecuvântată.

STABILIREA AUTORITĂȚII


"...și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine." (Genesa 3:16) în planul creator al lui Dumnezeu, femeia a fost destinată să se supună soțului ei care îi este cap și conducător. Nici un bărbat nu-și poate supune nevasta. În schimb, soția poate fi iubită, cinstită, respectată și protejată, pentru că în felul acesta ea alege să se supună bărbatului ei. Un bărbat își poate îndeplini rolul de conducător manifestându-și și puterea și tandrețea în același timp. El poate fi o persoană în care soția sa să aibă încredere, căreia să i se supună de bună voie. Bărbatul trebuie să-și conducă, să-și iubească și să-și apere nevasta, așa cum face păstorul cu turma sa. în căsătorie, fiecare învață să-și dezvolte și să practice aceste deprinderi legate de autoritate. "Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos." (Efeseni 5:21) "Căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii." (Efeseni 5:23) Una dintre cele mai mari lecții de viață este cea a crucii. A învăța arta propriului sacrificiu este esența succesului oricărui tip de relație. A muri față de tine și a învia pentru gloria lui Isus Hristos e suprema țintă a unui creștinism care aduce roade, în căsătorie, Dumnezeu a stabilit într-un fel anume autoritatea: Dumnezeu are autoritate asupra bărbatului, iar bărbatul are autoritate asupra femeii. Atât bărbatul cât și femeia se supun lui Dumnezeu, apoi unul altuia. Poziția de cap a bărbatului este asemenea celei pe care o are Hristos față de Biserică. Fiind capul, El iubește, îngrijește, protejează și hrănește Biserica; la cruce, El Și-a dat viața pentru ea. Revolta înseamnă ignorarea autorității și este exact opusul supunerii. Dacă-l înveți pe copil care este atitudinea corectă față de autoritate și care este adevăratul înțeles al supunerii, ai putea să-i formezi caracterul în așa fel încât să fie fericit și să aibă o căsnicie reușită. În caz de divorț sunt citate multe cauze, dar cea mai des amintită este revolta: refuzul de a se supune.

Modelul lui Hristos


"De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare "vorbesc despre Hristos și despre Biserică." (Efeseni 5:31-32) Textul biblic care ne vorbește despre Hristos ca despre un mire și despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenția asupra unicității acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Hristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Hristos să fie una,, tot așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt una. De aceea soțul și soția trebuie să devină una. Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Hristos și în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înțeles numai prin credință. Credința noastră în Dumnezeu și dragostea noastră pentru El se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm în cadrul familiei. Adevărata noastră dragoste față de Dumnezeu se dovedește prin dragostea pe care o arătăm soției sau soțului. O persoană care crede că îl poate iubi pe Dumnezeu fără sa-și iubească partenerul de viața se înșeală singură, în experiența noastră de viață ca soț și soție, am ajuns să ne dezvoltăm calități precum dragostea, grija față de celălalt, iertarea,dăruirea și acceptarea care sunt necesare unei vieți creștine pline de succes.

ADAM ȘI EVA


Foarte mulți oameni au o părere greșită față de ce ar trebui să fie cu adevărat o căsnicie reușită. Ei și-au format o înțelegere și anumite păreri despre căsătorie, urmărind exemplele părinților lor sau a altor cupluri pe care le-au luat drept modele. Filmele de genul "fericiți până la adânci bătrâneți" pot să îi determine sa-și dorească așa ceva, dar Hollywood-ul în general nu se ridică la înălțimea idealului. Să ne reîntoarcem puțin la Grădina Edenului. Grădina descrie planul inițial al lui Dumnezeu pentru căsătorie, în lipsa conștiinței binelui și răului, nu exista pe atunci gelozie, rivalitate, mânie, cicălire, egoism, condamnare, indiferență, nevoie de performanță, tensiune etc. Sună ca în cer? Acesta a fost planul inițial al lui Dumnezeu. Puterea creatoare a lui Dumnezeu, în plenitudinea sa, a fost peste acel loc și acel cuplu. Avem aici tabloul unei armonii perfecte între Dumnezeu și natură. Grădina și prezența divinității a împlinit orice nevoie senzuală, fizică, emoțională și spirituală. Adam și Eva nu aveau ce să-și mai dorească. Câtă vreme au avut grijă de grădină, zilele lor au fost lipsite de griji. Mediul era perfect și inocența de dinainte de păcat le îngăduia libertatea de a nu folosi hainele. Se lăsau învăluiți de plăcerile oferite de grădină. Eva a fost cu adevărat aleasa lui Adam și numai a lui. El nu avea cu cine să fie comparat. Mintea lui nu a fost deranjată de vederea unei alte femei. S-a întâmplat oare ca ei să se plimbe într-o zi prin grădină, de-a lungul râului, și să fi făcut dragoste în plină zi? Eva râdea când Adam alerga după ea și o purta către malul râului, ca apoi s-o arunce în apă. înotau împreună și sfârșeau prin a adormi între florile sălbatice. Imaginați-vă o căsnicie fără nici o zi proastă, fără cuvinte acre, fără presiuni din afară... pace desăvârșită, dragoste, libertate, bucurie și acceptare. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a fost; putem noi oare să facem din acest tip de relație un scop pentru căsnicia noastră? Isus a venit ca să ne salveze. El a venit ca să redea omului ceea ce diavolul a furat de la el. Prin cruce noi putem experimenta propria noastră poveste de dragoste din Grădina Edenului. Stabiliți-vă țeluri cât mai înalte. Dumnezeu v-a lăsat să întrevedeți ce înseamnă căsătoria încă din ziua în care v-ați căsătorit. Primele zile de după căsătorie sunt atât de importante, pentru că fiecare dintre cei doi descoperă intimitatea cu celălalt. Luna de miere este de obicei un timp când te străduiești să-i faci plăcere celuilalt, să-i întâmpini nevoile și să abandonezi pe deplin orice dorință egoistă și orice punct din agenda ta. Ca și creștini, viața de căsătorie ar trebui să continue să fie la fel de frumoasă. Nu vă împăcați cu mai puțin, pentru că Hristos a plătit pentru aceasta cu viața Sa.

Teme de casă:
1. Ce crezi că este un prieten?
2. Cât de mult prețuiești prietenia?
3. Ce urmărești prin împlinirea sexuală în cadrul familiei?
4. Ce anume consideri a fi o viață sexuală perfectă?
5. Cum crezi că vei fi împlinit prin căsătorie?
6. Cum crezi că te va propulsa căsnicia la un nivel mai înalt în celelalte domenii ale vieții? (de ex. afaceri, prieteni etc.)
7. Cum crezi că îți vor aduce copiii împlinire în căsnicie?
8. Ce înseamnă pentru tine supunerea?
9. Cum vezi relația ta de căsătorie în contextul relației dintre Hristos și Biserică?
Cuprins

TIMPUL


"Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui." (Eclesiastul 3:1)
în America s-a efectuat un studiu pentru a determina cât timp își petrece un american obișnuit cu activitățile sale zilnice. Luând în considerație o medie de viață de șaptezeci de ani, rezultatul a fost următorul: douăzeci de ani doarme, douăzeci de ani lucrează, șase ani mănâncă, șapte ani se joacă, cinci ani se îmbracă, un an și-l petrece la telefon, doi ani și jumătate fumează, doi ani și jumătate în pat, trei ani așteaptă pe cineva, cinci luni își curăță pantofii, doi ani și jumătate pentru alte lucruri. "Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului." (Efeseni 5:15-17) Viețile noastre sunt măsurate în timp. Din momentul în care te naști, ceasul începe să ticăie; când mori, el se oprește. Ceea ce faci în intervalul dintre aceste două momente este crucial în întreaga schemă a planului lui Dumnezeu pentru viața ta. în armată, soldații sunt învățați să umble cu grijă. Când înaintează pe câmp, soldații sunt învățați să meargă întorcându-se dintr-o parte în alta. Ei trebuie să scruteze orizontul la stânga și la dreapta și să execute o mișcare semicirculară. Aceasta îi conturează imaginea de ansamblu, linia de atac asupra dușmanului și îl protejează de asalt. Și noi trebuie să umblăm la fel în ceea ce privește viața noastră spirituală și de familie. Zilele sunt rele și atacurile dușmanului vin din toate părțile. Timpul este esențial. Fiecare ceas poate fi distructiv sau constructiv, în funcție de cum îl petrecem. A merge în viață și în căsnicie după cum vrea Dumnezeu necesită timp. Stabilirea priorităților este vitală pentru sănătatea relațiilor tale. "Când un om va fi însurat de curând, să nu se ducă. la oaste și să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, și să veselească astfel pe nevasta pe care și-a luat-o." (Deuteronom 24:5) Cei mai mulți frecventează școala vreme de cel puțin treisprezece ani. Este interesant că cele mai multe programe de școală au lipsuri în domeniile care afectează viața cel mai mult. De exemplu, un curs despre cum să-ți găsești tovarășul de viață, cum să ai o căsnicie fericită, cum să îți crești copiii și să fii integru, înțelegeți ce vreau să spun? Nimic nu te afectează mai mult decât căsătoria ta. Căsătoria îți poate aduce împlinire sau să-ți lase sufletul gol. Orice are valoare în viață necesită o investiție a timpului. Dacă vrei să ai o căsnicie fericită, va trebui să sacrifici mult timp pentru a zidi cărămizile de care este nevoie pentru o bună viață de familie. Textul biblic dăruit copiilor lui Israel ne descrie o lege actuală pentru tinerii căsătoriți. Ea sprijină ideea de lună de miere pe o perioadă de un an de zile. Cele mai multe dintre cupluri nu au avut parte de o vacanță pe Riviera franceză vreme de un an, dar ei au fost scutiți de serviciul militar și au primit liber de la lucru. Ei au avut la dispoziție timp pentru a lucra la relația din cadrul căsniciei lor. Datoria lui era să o facă fericită pe soție. Cele mai multe cupluri din zilele noastre se descurcă bine în timpul lunii de miere. Problemele se ivesc când cei căsătoriți revin la realitate și apar obligațiile financiare și nevoia de a lucra. Ce se întâmplă dacă petreci o lună înainte de căsătorie pentru a o pregăti? Visătorii însurăței îndrăgostiți nu-și pot imagina capcanele care-i pândesc. Căsătoriile sănătoase nu se fac în ceruri. Ele sunt făcute cu trudă și în timp. Dacă vrei să fii un sportiv bun, ai nevoie de disciplină și de exercițiu-, exercițiu, exercițiu. Căsătoria poate fi întărită prin acumularea de noi cunoștințe și punerea lor în aplicare. Ca familie, voi aveți nevoie să petreceți mult timp împreună: să vă rugați, să studiați Cuvântul lui Dumnezeu, să mergeți la biserică, să vorbiți, să rezolvați problemele care sunt, să mâncați împreună, să faceți curățenie în casă, să lucrați, să vă jucați, să faceți dragoste, să faceți cumpărături, să spălați haine, și lista poate să continue. Comunicarea este piatra din capul unghiului pe care se clădesc toate celelalte activități și ea trebuie să ocupe primul loc pe lista voastră de priorități. Trebuie să înveți cum să comunici. Fă-ți timp pentru a-ți dezvolta abilitățile de a comunica - vorbiți unul cu celălalt! Veți vedea cum cele mai multe dintre problemele voastre se vor rezolva. Comunicarea într-o căsătorie este ceea ce este sângele pentru viață. Fără sânge nu există viață. Fără comunicare, căsătoria este lipsită de viață. Dacă sângele nu este bun, calitatea vieții este deteriorată. Dacă în căsnicie comunicarea este săracă, și calitatea relației de familie va avea de suferit. Comunicarea este o deprindere care necesită timp pentru a fi dezvoltată. Dacă ai crescut într-un mediu în care părinții au comunicat puțin, probabil că și tu comunici la fel de puțin. Chiar și cei mai buni în arta comunicării recunosc în această experiență o provocare. Presiunile din partea societății noastre moderne tind să slăbească deprinderile comunicative. O dată cu dezvoltarea televiziunii și radioului, a vorbi cu celălalt devine o activitate de timpul liber. Abilitățile deosebite de comunicare fac căsătoriile puternice.

PATRU NIVELE ALE COMUNICĂRII


Primul nivel al comunicării este acela al clișeelor. Este un stadiu neutru al comunicării. "Ce mai faci?", "Frumoasă zi, așa-i?" Poți vorbi așa aproape cu oricine. Nu trebuie să implici în asta nici un fel de emoții. Cel de-al doilea nivel este cel al formulării datelor. "Ai auzit de reforma taxelor făcută de președinte?", "Cert este că ieri a fost o zi foarte caldă." Ele pot provoca la răspuns, dar relativ fără riscuri. Al treilea nivel al comunincării se referă la împărtășirea ideilor și a raționamentelor. "Cred că trebuie să așteptăm până la întâlnirea de miercuri a bisericii." "Ce părere ai despre pantofii mei noi?" Când o persoană ajunge la nivelul trei al comunicării, există șansa unei dezbateri. Aceasta presupune o deschidere și o etalare a interiorității sensibile. Părerile diferite sunt tratate cu precauțiune. Al patrulea nivel implică o comunicare personală și emoțională totală. La acest nivel, fiecare își expune adevăratele sentimente. "Adevărul e că aseară m-ai rănit când mi-ai spus că arăt puțin bondoc." "M-am săturat până peste de mizeria pe care o lași în baie în fiecare dimineață." Dacă vrei să păstrezi o comunicare reală, atunci trebuie să te maturizezi. Fiecare trebuie sa învețe să spună adevărul cu dragoste; să răspundă mai degrabă decât să reacționeze; să ia în considerare și nu să se confrunte. O relație care rămâne la nivelele unu și doi ale comunicării, cu toate că este sigură, nu va dobândi niciodată profunzime. Unele familii se regăsesc blocate la acest nivel de comunicare, neîndrăznind să împărtășească ce e mai profund. Una dintre binecuvântările relației sănătoase din cadrul familiei este abilitatea de a-ți împărtăși gândurile, temerile și preocupările. Cuplurile care nu au învățat eticheta unei conversații sănătoase vor găsi că este dureros și periculos să treacă la nivelele trei și patru ale comunicării. Fără o comunicare profundă, soțul și soția își vor căuta în afara familiei pe cineva care să le întâmpine această nevoie. Când se întâmplă asta, femeia își va găsi o altă prietenă cu care să împărtășească ceea ce simte. Un bărbat va încerca să-și reprime această nevoie găsindu-și o altă ocupație sau închizân-du-se tot mai mult în munca sa. Cel mai nedorit scenariu ar fi să intervină o altă legătură, sau să fie golul mascat de alcool, droguri, perversiuni sexuale sau indiferență. Dumnezeu ne-a creat cu această nevoie de a ne împărtăși în mod deschis sufletele, gândurile și emoțiile. El a avut în plan ca partenerul tău de viață să fie persoana ideală care să întâmpine această nevoie.

COMUNICAREA EFICIENTĂ


"...preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie." (Iacov 1:19) Comunicarea este eficientă când ai libertatea de a te exprima. Fiecare are nevoie să găsească siguranță și confort în comunicare. Ai nevoie să știi că nu vei fi marginalizat, criticat sau condamnat pentru părerile tale. Cel care comunică bine este o persoană care știe bine să asculte. Nuîntrerupe, nu face zgomot și nu folosi gesturi care să spună "nu mă interesează ce aud". Este important ca partenerul tău să creadă că tu vrei să asculți ceea ce are de spus. învață să-i cinstești și să-i respecți părerea, chiar dacă nu ești de acord cu ea. Comunicarea este eficientă când există un simț al înțelegerii. Primul pas este acordarea atenției. Încetează-ți lucrul și acordă conversației prioritate. Nevestelor, nu-i vorbiți soțului despre nota patru primită de copil în carnet în ultimele două minute ale unui meci. Bărbaților, nu-i reproșați factura telefonică soției când ea este ocupată cu pregătirea cinei. Rețineți o regulă care este vitală în comunicare: nu căuta să faci conversație la nivelul patru când sunteți cu adevărat obosiți. S-ar putea să ai nevoie să te odihnești pentru a putea acorda conversației atenția pe care o cere. Privește-ți tovarășul tău de viață drept în ochi când vorbești cu el. Dacă tu ești cel care asculltă, pleacă-ți într-un fel capul sau fă cel puțin un gest ca sa știe celălalt că îi absorbi cuvintele, învață să fii la unison cu partenerul tău. Nu întotdeauna ți se cere să rezolvi o problemă. Uneori cel mai bun lucru este să stai și să asculți. Gândește-te că Dumnezeu te-a creat cu o gură și două urechi. Comunicarea este eficientă când lipsește ideea că unul câștigă, altul pierde. Oamenii egocentrici sunt satisfăcuți când își impun punctul de vedere și câștigă în argumentare. Cele mai multe dintre conversații sunt pline de idei și raționamente. Nu e vorba de ce e corect și ce e greșit. E vorba despre o diferență de opinie - o diferență de perspectivă. Tu ești una cu soțul sau soția ta; nu poate fi vorba de cine câștigă sau cine pierde în confruntare. Dacă vrei să găsești o soluție, trebuie să respecți părerea celuilalt. Urmăriți amândoi călăuzirea lui Dumnezeu și căutați să ajungeți la un punct de înțelegere. Comunicarea este eficientă în absența tensiunilor. Câteodată e bine să întrerupi o discuție până ce lucrurile se mai calmează. Dacă ridici tonul, nu faci decât să iasă scântei, în locul resentimentelor și al amorului rănit, lasă să lucreze dragostea și iertarea.
Comunicarea este eficientă când ai o relație sigură și sănătoasă. Străduiește-te să ajungi în punctul în care să-ți poți împărtăși liber sentimentele cu celălalt. O regulă valabilă pentru toate cele patru nivele aîe comunicării este ca înainte să te rogi, să te gândești și să-ți pui întrebarea: "Ce ar face Isus în această situație?"
Teme de casă:
1. Cât timp crezi că ar fi necesar pentru a zidi o căsnicie sănătoasă: o zi, o săptămână, pentru ce scop?
2. Ce am învățat despre cum se dezvoltă comunicarea?
3. Ce subiecte necesită timp pentru a le lămuri? Cu care suntem de acord?
4. Când ne-am împărtășit cel mai bine în mod deschis sentimentele?
5. Care sunt practicile incorecte pe care fiecare le folosește și-care nasc tensiuni în cadrul relației?
6. Când sunt cel mai bun ascultător?
7. Când s-a întâmplat ca partenerul tău să asculte sentimentele tale mai mult decât cuvintele tale?
8. Care lucruri privitoare la partener le accepți cel mai greu fără a le judeca?
9. Există momente când te simți respins ca persoană dacă ideile tale nu sunt acceptate?
10. Care sunt scopurile tale în a-ți perfecționa comunicarea?
Cuprins

Dragostea


"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." (I Corinteni 13:4-8) Dragostea este una din nevoile emoționale de bază ale omului. Ea îi motivează pe oameni să facă uneori chiar imposibilul. Dragostea a fost catalizatorul care a inspirat marile opere de artă, pe marii scriitori, precum și pe marii compozitori. Tot ea i-a motivat pe unii sa ucidă și a inspirat chiar și câteva războaie, în topul șlagărelor, dragostea a fost ani de zile cea mai importantă temă. Problema societății este modul cum înțelege dragostea. în Epistola a doua către Timotei, Pavel scrie: "Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu." (2Tim.3:1-4)
Dacă ne uităm mai atent la acest text, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, înțelegem că noi trăim cu certitudine zilele din urmă. Percepția pe care lumea o are asupra dragostei este total diferită de viziunea lui Dumnezeu. Motivul divorțului, incestului, abuzului și violenței din familii este, în parte, o înțelegere incorectă a dragostei. Această percepție a lumii se împarte în două categorii: dragostea "din cauza" și dragostea "dau și iau".

Dragostea "din cauza" este dragostea care spune: "Te iubesc pentru că ești atât de frumoasă." "Te iubesc pentru că ai un simț deosebit al umorului..." "Te iubesc pentru că ești bogat/ă." "Te iubesc pentru ochii, părul, trupul tău, pentru slujba ta, mediul care te-a format, religia ta." înțelegeți ce vreau să spun? Așa este percepută dragostea la Hollywood. Problema cu acest tip de dragoste este ce se întâmplă când trec anii, când slăbești, falimentezi, te îmbolnăvești de cataractă, chelești, te îngrași, îți pierzi slujba etc.

Celălalt tip de dragoste care predomină în societatea noastră este dragostea "dau și iau". Am mai putea-o numi dragoste de tipul "hai să ne-nțelegem". Eu lucrez și câștig cele necesare; tu ai grijă de casă, gătești, faci curățenie și speli hainele. Este un fel de dragoste care se bazează pe ceea ce faci, nu pe ceea ce ai. Ea se bazează pe contribuția pe care tu o ai în cadrul relației. Să precizăm încă o dată că acest gen de dragoste este plin de neajunsuri. Ce se va întâmpla cu dragostea, dacă se schimbă împrejurările?

Aproape fiecare căsătorie trece prin trei stadii. Primul este acela al încântării, apoi al revenirii la realitate și, în final, dacă totul merge cu bine, stadiul maturității.

ÎNCÂNTAREA


Este stadiul în care ești în al nouălea cer, visător, plin de iubire, în acest stadiu fermecat, totul este perfect; hormonii se află în febră; este timpul lunii de miere, în anii în care am fost consilieri premaritali, am văzut multe cupluri de îndrăgostiți în biroul nostru, încercam să le vorbim despre posibile probleme care ar putea interveni în viața lor - tensiuni la serviciu, probleme financiare, rudele prin alianță, copiii etc. De fiecare dată primeam de la ei același răspuns: "Așa ceva nu ni se va întâmpla niciodată."

REVENIREA LA REALITATE


Acest stadiu spune: "Totul este greșit; cred că am făcut o greșeală; nu cu această persoană m-am căsătorit eu; nu pot să trăiesc așa; renunț." Din păcate, pentru foarte multe cupluri, revenirea la realitate se întâmplă la foarte puțin timp după luna de miere. Este stadiul în care jumătate din căsnicii se destramă. Un număr mare de căsnicii rămân doar la acest nivel. Convingerile pe care le au îi țin împreună, dar ei trăiesc o viață de familie mediocră, de nemulțumire și dezamăgire. Una dintre cele mai mari tragedii ale vieții este să vezi doi oameni care au fost odată îndrăgostiți nebunește și acum sunt înveninați, plini de mânie și ostili.

MATURITATEA


în acest stadiu, se poate spune: "Ne vom ocupa de această problemă, va fi bine, haide să vorbim, vom trece peste ea cu ajutorul dragostei, legământului și credinței noastre". Aici se poate realiza împlinirea nevoilor fiecăruia și se poate experimenta bucuria și satisfacția pe care le aduce căsătoria. O relație matură în dragoste se poate realiza numai când fiecare înțelege realmente ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu pentru noi și încearcă să o pună în aplicare. O căsnicie ajunsă la stadiul de maturitate trebuie să fie țelul pe care să și-l propună fiecare cuplu. Și aceasta cere un preț. Cu multă strădanie și cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt, orice familie poate să ajungă la acest nivel.

TREI FELURI DE DRAGOSTE


PHILEO - este dragostea frățească. Termenul provine din greacă, de unde avem și cuvântul Philadelphia, cetatea dragostei frățești. O relație de dragoste împlinită are nevoie de dezvoltarea unei prietenii profunde. Unitatea în cadrul unei familii o pot realiza bărbatul și femeia care au învățat cum-să fie buni prieteni. "Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni." (Proverbe 17:9) Dragostea frățească se referă la capacitatea de a-ți împărtăși simțămintele, fără a te teme că devii vulnerabil sau că ai putea fi atacat. Este o mare binecuvântare să poți să vorbești liber, să te poți bucura de acceptarea și înțelegerea unui prieten. Acoperirea păcatului presupune să-l accepți pe celălalt și să treci peste greșelile și slăbiciunile celuilalt. "Prietenul adevărat iubește oricând..." (Proverbe 17:17) Se întâmplă adeseori ca o relație de prietenie puternică pe care unul dintre soți o are cu altcineva decât tovarășul său de viață să intervină în relația lor de familie, în loc să dezvoltăm cu partenerul de viață acest tip de dragoste frățească, ne împrietenim cu cineva din afara familiei. Dorința înnăscută de a experimenta dragostea frățească va fi satisfăcută fie în cadrul familiei, fie în afara ei. Un prieten din afară nu va fi interesat de cum îți petreci timpul sau cum îți cheltuiești banii. Cu un astfel de prieten nu trebuie să faci față tuturor problemelor, așa cum o faci cu partenerul de viață. Să mergi la cumpărături sau să ieși la pescuit poate sa fie mult mai plăcut și mult mai puțin stresant cu altcineva decât cu partenerul tău de viață. Cu toate că poate fi un câștig real în plan emoțional să ai un prieten cu care să-ți împărtășești asemenea preocupări, în familie există riscul unei îndepărtări de partenerul de viață. Dragostea frățească presupune să petreci timp împreună și să iei în serios fiecare problemă. Dragostea frățească nu are de-a face cu relațiile sexuale, nici cu legământul; este legată de prietenie. "Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate." (Proverbe 18:24)

EROS - este dragostea trupească. Eros este dragostea pe care Dumnezeu a creat-o numai pentru relația de căsătorie. Oricine poate avea relații de tipul phileo sau agape cu mai mulți oameni, la diferite nivele. Dragostea eros nu trebuie concepută ca o reacție hedonistă, erotică, hormonală. Ea face parte din planul unic al Creatorului de a uni naturile fizică, emoțională și spirituală ale soțului și soției. "Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale." (Proverbe 5:18) Dumnezeu l-a creat pe om în așa fel încât să se bucure de relația sexuală. Aceasta face parte din planul minunat al lui Dumnezeu pentru împlinirea omului și fericirea căsătoriei sale. Trupul a fost întocmit așa încât să fie completat cu celălalt sex. Creierul, glandele, nervii, hormonii, organele genitale ale bărbatului și ale femeii au fost întocmite în așa fel încât să aducă un plus de plăcere în experiența sexuală. Păcatul a pervertit planul minunat al lui Dumnezeu, așa încât cuplurilor creștine le este dificil de multe ori să îl pună pe Dumnezeu în centrul vieții lor, chiar și în ce privește relația fizică. "Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!" (Proverbe 5:19) "Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireasa! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decât vinul și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele! Miere picură din buzele tale, mireasă, miere și lapte se află sub limba ta și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. Ești o grădină închisă, soro, mireasă, un izvor închis, o fântână pecetluita." (Cântarea cântărilor 4:10-12) Cunoașterea fizică/ înțelegerea generală a operațiunilor fiziologice ale corpului tău, respectiv ale partenerului tău, poate juca un rol vital într-o relație sexuală sănătoasă. Bărbatul și femeia au fost întocmiți să se completeze unul pe celălalt, chiar dacă nu răspund în mod necesar la aceiași stimuli. Un soț sau o soție plini de dragoste vor avea grijă să studieze cum funcționează trupul partenerului lor și cum să-i aducă celuilalt cât mai multă plăcere. Vă recomandăm cu multă căldură să citiți cartea Dr. Douglas E. Rosenau, "The Celebration of Sex". Această carte este scrisă dintr-o perspectivă creștină, și bogată în informație. Diferențele emoționale arată unicitatea bărbatului și a femeii. Relația sexuală poate fi afectată destul de mult din cauza atitudinii unuia față de sex. Această atitudine a fost influențată de modul în care au crescut, de educație, de experiențe și de societate. Mintea ne este de fapt primul organ sexual. O relație sexuală împlinită sau mediocră depinde cel mai mult de atitudinea ta. De cele mai multe ori, bărbații sunt mai perceptivi vizual și mai predispuși să aibă contact sexual decât femeile. Femeile sunt în general mai romantice și au nevoie de mai mult preludiu. De multe ori sexul devine frustrant pentru cupluri din cauza acestor diferențe. Cunoașterea întocmirii emoționale a partenerului tău - temerile, așteptările etc. poate aduce mai multă împlinire experiențelor sexuale. Comunicarea, este importantă atât pentru căsătorie în general, cât și pentru o viață sexuală reușită. "Șoaptele care spun nimicuri" pot să însemne ceva. Stimularea sexuală în fond este parțial verbală. La fel de mult ca o atingere fizică intenționată poate avea efect a-l lăuda pe partener, a-i aduce complimente, a-l încuraja și a-i fi recunoscător. Căutați să vorbiți despre ceea ce vă place și ceea ce nu vă place. Nu trebuie să fiți inhibați pentru a-i spune soției sau soțului ce anume ați dori să facă, ce anume îi place. Criticismul sau reținerile sexuale/faptul de a nu spune adevărul, nu vă vor ajuta în nici un fel să vă atingeți scopurile în eros. Experiențele de dinainte de căsătorie pot afecta negativ relația sexuală în căsătorie. Dumnezeu a hotărât exclusivitatea raporturilor sexuale în limitele căsătoriei; planul diavolului este să distrugă unitatea prin concubinaj, adulter sau alt păcat sexual. Multe relații sexuale au fost afectate de lucrurile ascunse sau problemele privind poftele trupești, pornografia sau fanteziile. Fiecare are nevoie să se împace cu Dumnezeu și cu partenerul său de viață. Mărturisirea și pocăința sunt calea lui Dumnezeu înspre eliberare. Chiar dacă partenerul tău a avut experiențe sexuale înainte de căsătorie, fiecare trebuie să vă cereți iertare, să mărturisiți păcatul și să-I cereți iertare lui Dumnezeu. Primiți iertarea prin sângele lui Isus și luați-o de la capăt. Feriți-vă de a vă aduce în minte escapadele sexuale din trecut. Lăsați în urmă trecutul și mergeți înainte în curăția și sfințenia planului lui Dumnezeu. Creativitatea poate menține în formă impulsurile sexuale. Un creștin trebuie să fie atent și să nu fie câștigat de felul în care lumea înțelege satisfacția sexuală. Voi nu sunteți în nici o competiție cu nimeni. Experimentarea diferitelor poziții sau locul și momentul când faceți dragoste pot fi o terapie bună care să rupă monotonia. Planificarea unei ieșiri, o cină la lumina lumânărilor, o baie cu clăbuci în doi, un masaj, o haină din piele, cumpărarea unei noi lenjerii poate fi exact ceea ce are nevoie relația voastră. Igiena este parte importantă în a vă face doriți de partener. In timpul curtării, cei mai mulți depun eforturi continue ca să arate bine, să miroasă și să se simtă bine. A face impresie bună era prioritatea majoră. Mulți soți au rămas uimiți când, la scurt timp după căsătorie, spuma de baie, folosirea deodorantelor, a parfumurilor, a apelor de colonie și curățarea hainelor parcă și-au luat zborul. A te menține în formă fizică nu sună numai pentru necăsătoriți sau pentru tineri. Este un lucru foarte bun ca partenerul tău să arate bine. Altruismul este probabil cel mai important ingredient pentru a avea o viață sexuală fericită, sănătoasă și împlinită. "Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească, în cinste, fiecare să dea întâietate altuia." (Romani 12:10) O relație sexuală excelentă este posibilă când renunți la propriile tale dorințe - când gândurile tale se concentrează asupra: "Cum să-i plac soțului sau soției mele? Cum pot face ca această experiență să-l mulțumească și să-i facă plăcere?" începeți prin a-L ruga pe Duhul Sfânt să vă arate în ce domenii sunteți egoiști. Urmăriți propria voastră cale sau vă îmbufnați când lucrurile nu vă plac? Ați putea să nu vă pese dacă soțul sau soția sunt satisfăcuți la fel de mult ca voi înșivă? Atunci întrebați-L pe Duhul Sfânt cum puteți face pe plac soției sau soțului. S-ar putea să vă mirați: "Oare mi-ar spune Duhul Sfânt așa ceva?" Bineînțeles că da. El este Cel care vă conduce în TOT adevărul. El este preocupat de orice aspect al relației de căsătorie.

AGAPE este dragostea lui Dumnezeu. Este dragostea prin care un Tată Și-ar sacrifica propriul Fiu pentru folosul altora. Este dragostea care iartă tot ce se face împotriva ei. Este dragostea care acoperă greșelile altora. Este dragostea în înțeles deplin, dragostea lui Dumnezeu împărtășită cu creația Sa. Isus spune că ceea ce-i va deosebi pe urmașii Săi de ceilalți va fi dragostea. Această dragoste care trebuie să fie parte a vieții fiecărui credincios trebuie să înceapă acasă. "Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos și ca o jertfă de bun miros" lui Dumnezeu." (Efeseni 5:2) Dragostea pe care Dumnezeu o împărtășește cu noi este darul Fiului Său, dragoste pe care Hristos a dovedit-o prin darul Vieții Sale, care este valabil pentru noi toți. Noi suntem îndemnați în Efeseni 5:25 să iubim cu intensitatea dragostei lui Hristos. "Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea." (Efes.5:25) în cartea sa, Am iubit o fată, Walter Trobisch scrie despre semnificația cuvântului "dragoste": Te iubesc. Vreau să spun pe tine și numai pe tine. Tu vei domni în inima mea. Tu ești aleasa după care am tânjit; fără tine sunt incomplet. Am să dau totul pentru tine și am să renunț la totul pentru tine, la mine însumi și la tot ce am. Am să trăiesc numai pentru tine, și am să muncesc numai pentru tine, și am să te aștept; nu contează cât de mult. Am să fiu întotdeauna răbdător cu tine și n-am să te forțez în nici un fel, nici măcar prin cuvinte. Vreau să-mi împărtășesc cu tine gândurile, inima, trupul - tot ce am eu. Nu vreau să încep nimic fără binecuvântarea ta. Vreau să rămân întotdeauna alături de tine.

Teme de casă:
Ce spun următoarele texte din Scriptură în legătură cu dragostea?
1. Matei 6:24
2. Luca 6:27-35
3. Luca 10:25-37
4. Romani 13:8-10
5. Romani 14:15
6. 1 Corinteni 8:1
7. Galateni 5:13
8. Galateni 6:2
9. Efeseni 4:2
10. Efeseni 5:2
Cuprins

Rolul soțului și al soției


Societatea modernă a creat confuzie mare în ce privește rolurile soției și al soțului și al familiei creștine, în 9,1 milioane de case din Statele Unite, 2,6 milioane de oameni trăiesc cu partenerul lor fără a fi căsătoriți; 1,6 milioane trăiesc cu persoane de același sex, dintre care 40% sunt homosexuali, în 1970, 30% dintre mamele care aveau copii sub șase ani lucrau; 51% în 1987, iar în 1990, 75%. Nu numai că a devenit normal pentru toate femeile, inclusiv mame, să muncească, dar vedem tot mai mult cum femeile ajung să dețină poziții pe care înainte le dețineau numai bărbații. Secolul douăzeci a adus femeii dreptul de a vota, drepturi egale, salarii egale și avansări pe scara ierarhică, în timp ce unele din aceste schimbări au fost mult întârziate, unele eforturi de a reduce diferențele dintre bărbat și femeie s-au dovedit a fi în detrimentul femeilor și au dus la distrugerea căminului.

DIFERENȚE FIZICE ÎNTRE BĂRBAȚI ȘI FEMEI


- Fiecare celulă diferă prin combinația cromozomilor.
- Femeile au o mare vitalitate și trăiesc în medie cu patru sau cinci ani mai mult decât bărbații.
- Primul deget de la mâna femeii este mai lung decât degetul al treilea de la mâna bărbatului,
- Femeile au în general metabolismul mai lent.
- Femeia are stomacul mai mare decât al bărbatului și plămâni mai mici.
- Ea are altfel de hormoni și tiroida mai largă și mai activă, de aceea pielea ei este mai fină și nu are atâta păr pe corp.
Tot din această cauză, emoțiile oscilează de la maxim la minim.
- Sângele femeilor are mai mult cu 20% celule roșii și, prin urmare, mai puțin oxigen; corpul femeii se obosește mai . repede și este mai predispusă la leșinuri.
- Bărbații au cu 50% mai multă forță brută.
Una dintre cărămizile unei căsătorii reușite este înțelegerea rolului și a unicității fiecăruia. De multe ori cuplurile se luptă să treacă peste diferențele elementare dintre un bărbat și o femeie. Un cuplu matur le va estima și le va folosi în beneficiul său. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a lăsat câteva principii referitoare la rolurile bărbatului și al femeii. Tot așa cum "Isus Hristos este același ieri, azi și în veci", tot așa planul de bază al lui Dumnezeu pentru om nu s-a schimbat o dată cu trecerea secolelor. Rolurile, presiunile din afară și condițiile se pot schimba în mod definitoriu, dar planul fundamental al lui Dumnezeu pentru om nu se poate schimba.

ROLUL FEMEII


"Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei." (1 Corinteni 7:34) "...să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună." (1 Timotei 5:10) "Vreau dar ca tinerele văduve să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară." (1 Timotei 5:14) Se spune că Dumnezeu a făcut omul, l-a urmărit câteva zile și apoi a tras trei concluzii. Mai întâi de toate, așa cum este scris în Genesa 2:18: "Nu este bine ca omul să fie singur." A doua a fost: "Am să-ifac un ajutor potrivit." Cea de-a treia concluzie, pe care unii dintre bărbați nu ar crede-o adevărată, a fost: "Pot să o perfecționez". Dumnezeu, în planul Său înțelept și creator, a făcut femeia. Eva era complementul perfect al lui Adam. Cei doi erau întocmiți în așa fel încât să formeze, fizic și emoțional, un întreg perfect - unici fiecare în parte, dotați cu puteri diferite, dar în așa fel încât împreună să fie perfect uniți. Eva a fost creată în așa fel încât trupul ei să poată aduce pe lume copii. La nivel emoțional a fost înzestrată cu răbdarea și cu sufletul necesar creșterii lor. Dumnezeu a pus în ea dorința de a-și îngriji familia. A avea grijă de casă, a face de mâncare, dar și o deosebită intuiție a detaliului sunt daruri speciale pe care Creatorul le-a dăruit femeii. Femeia are o deosebită abilitate în a hrăni, curați, îngriji, menține confortul, iubi, îmbrățișa, îmbogăți și da fără oboseală.

ROLUL BĂRBATULUI


"Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință §i este mai rău decât un necredincios." (1 Timotei 5:8) "Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea." (Efeseni 5:25) Adam a fost înzestrat cu viziunea și instinctul de a conduce. Din punct de vedere fizic era mai mare și mai puternic și a fost întocmit în așa fel încât să apere și să aducă cele necesare. Agresivitatea sa putea fi ușor temperată printr-un cuvânt plin de iubire sau printr-o mângâiere de către Eva. El putea să răpună un urs și un moment mai târziu •- să își legene cu gingășie copilul pentru a-l adormi. Rolul său a fost comparat cu al lui Hristos față de Biserica Sa, ur, exemplu de sacrificiu total, ca dăruire a emoțiilor și a trupului în întregime pentru bunăstarea familiei sale.

TEMPERAMENTELE


Temperamentele sunt trăsături înnăscute, care ne afectează în mod inconștient comportamentul. Dumnezeu, în planul Său creator perfect, a făcut fiecare făptură unică în felul ei. Aceste diferențe nu sunt numai de natură fizică, ele sunt și de natură emoțională. Dumnezeu a adunat emoțiile laolaltă și le-a pus în noi într-un mod unic. Nici un obiect nu răspunde la stimuli așa cum răspunzi tu. Familiile cu mai mulți copii, crescuți de aceiași părinți, în aceeași atmosferă, ajung la concluzia că fiecare copil este unic în felul său. Chiar dacă fiecare om este înzestrat cu un temperament de fond, acesta poate fi modelat și transformat de-a lungul vieții. Perioada copilăriei, dragostea părintească, experiențele de viață, obiceiurile, educația, autodisciplina, motivarea, atitudinea mentală, sănătatea și puterea spirituală sunt numai câteva din lucrurile care ne pot influența temperamentele. Temperamentele sunt grupate în patru categorii, fiecare cu combinația sa de trăsături caracteristice.

Autoritate
Temperamentului autoritar îi sunt caracteristice acțiunile rapide, schimbarea, asumarea responsabilităților și obținerea de rezultate. Oamenii care au un astfel de temperament lucrează cel mai bine într-un mediu în care nu există supraveghere și control; ei pot să facă o mare varietate de activități. Stilul lor de a conduce este direct și la obiect, autoritar și decisiv. Ei sunt motivați de provocări, putere și autoritate. Cei care au acest temperament se tem să nu fie întrecuți și cel mai adesea se eliberează de stres prin a deveni ostili. Ei îi judecă pe ceilalți după abilitatea de a duce la îndeplinire un lucru.

Influență
Temperamentului influent îi este caracteristic faptul de a spune povești, a verbaliza și a genera entuziasm. Un om cu un astfel de temperament își dorește o recunoaștere socială, popularitate, și libertate față de a fi controlat și față de detaliu. Stilul său de a conduce este neoficial și demonstrativ; îi place să delege. Acest individ are nevoie de flexibilitate și libertatea de a vorbi. El se teme de pierderea recunoașterii sale și scapă de stres prin exprimarea emoțiilor și a sentimentelor intrinseci și prin dorința de acțiune. El îi judecă pe ceilalți în funcție de abilitățile lor oratorice sau în funcție de flexibilitatea pe care o au.

Fermitate
Temperamentul fermității presupune să fii stabil, să rămâi într-un loc sau să te ții de o sarcină până o duci la capăt și să dai dovadă de multă răbdare. Cei care au un astfel de temperament au nevoie de o apreciere sinceră, procedează în mod tradițional și dau rezultate. Stilul lor de a conduce este autodirecționat și le îngăduie și altora libertatea de a interveni. Ei au nevoie de stabilitate și de apreciere din partea altora, precum și de timp pentru schimbare. Ei se tem de confruntări și de schimbare. Se apără de stres prin a dormi excesiv. Ei îi judecă pe ceilalți după constanța și prietenia lor.

Conformitate
Caracteristicile acestui temperament includ menținerea standardelor, urmarea direcțiilor și verificarea preciziei. Omul cu temperament conformist își dorește un mediu care să nu aducă schimbări neașteptate sau bruște și să îi asigure protecție și siguranță deplină. Modul său de a conduce este calculat, structurat și metodic. El are nevoie să facă parte din-tr-un grup, într-un mediu controlat, având timp pentru analiză. Temerile sale sunt acte iraționale și antagonice; pentru a-și rezolva stresul are nevoie de timp petrecut în singurătate.
SperĂm că ați reușit până acum să vă identificați temperamentul dumneavoastră și al partenerului. Nu uita că fiecare din aceste temperamente își are calitățile sale deosebite, dar și slăbiciunile sale. Nici un temperament nu este mai bun decât un altul. Isus a fost alcătuirea celor mai bune componente ale fiecăruia dintre aceste patru temperamente. Fiecare temperament are puncte tari și puncte slabe. Scopul nostru ca și creștini ar trebui să fie să ne folosim de punctele noastre tari și să ne controlăm slăbiciunile. De multe ori în consilierea familiei auzim cupluri care se vaită: "Căsătoria noastră pur și simplu nu merge; suntem atât de diferiți". De ce contrariile se atrag? Mai întâi de toate, credem că este parte a planului lui Dumnezeu. Două temperamente diferite au în general două perspective diferite. Această obiectivitate este o binecuvântare într-o perspectivă mai largă a lucrurilor. Un ajutor potrivit trebuie să fie un complement, în al doilea rând, un om este atras în general de cineva care nu are trăsăturile pe care le are el. Temperamentul influențabiî admiră abilitățile organizatorice ale temperamentului autoritar. Temperamentul autoritar apreciază stabilitatea temperamentului ferm. Problemele apar însă atunci când nici unul nu vede cum punctele tari ale temperamentului partenerului sunt de fapt exact completarea de care celălalt are nevoie. Tendința temperamentului influențabiî de a pune omul înainte de datorie nu este în sine greșită; temperamentul autoritar consideră că înainte de toate este datoria. Cine are dreptate? Cine greșește? Nici unul. Fiecare acționează în acord cu temperamentul său. înțelegând astfel lucrurile, un cuplu matur îl va lăuda pe Dumnezeu pentru tot ce a pus mai bun în celălalt. Dacă soțul tău sau soția ta ar avea același temperament n-ați mai avea parte de o perspectivă în plus, diferită de cea proprie. Să nu considerați diferențele dintre voi ca fiind un teren de conflict, ci considerați-le o oportunitate de a ajunge la deplinătatea pe care Dumnezeu o dorește în unirea voastră. Recomandăm fiecărui cuplu să-și evalueze temperamentele. Cei mai mulți consilieri familiali sunt pregătiți să vă ajute. Multe căsătorii cu probleme au fost repuse pe picioare în urma unei înțelegeri profunde a temperamentului fiecăruia. Dumnezeu v-a creat diferit ca soț și soție în folosul vostru. Apreciați aceste diferențe! Cea mai înaltă vocație a femeii este să fie o nevastă și o mamă bună. Nu lăsa ca presiunile din partea societății să fie o cursă de a crede că dacă nu ești câștigătoare la locul de muncă ești falimentară în viață. Bărbaților - cea mai înaltă chemare a voastră este să vă dați viața pentru familiile voastre. Stabiliți-vă prioritățile! Dumnezeu are un plan minunat pentru voi; acceptați diferențele care există și împliniți acest plan.

Teme de casă:
1. Analizează temperamentul lui.
2. Analizează temperamentul ei.
3. Fă o listă cu trăsăturile lui de bază.
4. Fă o listă cu trăsăturile ei de bază.
5. Fă o listă cu domeniile conflictuale.
6. Gândește-te la căi prin care aceste domenii conflictuale ar putea fi o sursă de putere.
Cuprins

Reguli pentru o luptă dreaptă


Numiți-o luptă, altercație, ciorovăială, indiferență, război rece, trântă, scoatere din joc, sau cum vreți. Fiecare cuplu își are diferențele lui. Dacă spuneți că n-ați avut niciodată nici o neînțelegere cu partenerul, v-aș sugera să verificați pulsul celuilalt. Arta de a rezolva problema diferențelor este demnă de luat în seamă de vreme ce diferențele sunt izvorul multora dintre problemele familiale. Nu circumstanțele sunt de vină. Fiecare trece prin diferite circumstanțe. Problemele privind banii, copiii, sexul, rudele, serviciul etc. sunt aproape la fel pentru fiecare. Secretul fericirii constă în abilitatea fiecăruia de a rezista acestor circumstanțe. Ne-am gândit că, stabilind câteva reguli pentru o "luptă dreaptă", acest lucru ar putea fi de folos în cazul altor conflicte viitoare.

DIVORȚUL SPIRITUAL


Orice pastor sau consilier familial este frustrat că unele cupluri vin să ceară ajutor când este prea târziu. Relația lor s-a deteriorat atât de mult încât prejudiciul este de multe ori aproape imposibil de reparat, întrebarea este: "De ce nu ați venit mai repede?" Zidul între cei doi s-a înălțat astfel încât numai o minune a lui Dumnezeu ar mai putea să-l dărâme. E bine că slujim un Dumnezeu al minunilor, în multe case, tabloul de mire și mireasă este o parodie a căsătoriei, în unele cazuri, reprezintă ultima dată în care cei doi comunicau și aveau pe chipuri zâmbete sincere. Divorțul spiritual se produce atunci când zidul indiferenței s-a înălțat atât de mult, atât de lat, încât pare imposibil să mai poată fi dărâmat. Cei doi încă pot să mai stea în aceeași casă, să mănânce la aceeași masă și chiar să doarmă în același pat. Poate e de apreciat că ei mai stau împreună, dar termenii în care ei trăiesc nu sunt cu siguranță cei pe care-I vrea Dumnezeu. Fiecare trebuie sa învețe să recunoască simptomele divorțului spiritual și să știe cum să le trateze. Iată aici o listă scurtă: lipsă de chef, tensiune, agresivitate, certuri dese, batjocură, insulte, sarcasm, duritate, superficialitate, egoism, vieți spirituale separate, lipsa entuziasmului, lipsa aprecierii, pierderea sentimentului de uimire, lipsa încrederii în dragoste și în căsătorie, lipsa micilor curtoazii, lipsa tandreții, a onestității, lipsa confidențialității, a încrederii în soț/soție, lipsa dialogului, comunicarea mecanică, sentimentul singurătății, tristețe permanentă, dezamăgire, plictiseală, goliciune, insatisfacție, indiferență, răceală, lipsa drăgălășeniei. Nu intrați în panică! în viețile fiecăruia se strecoară astfel de probleme din când în când. Ele apar pe ici și pe colo. Important este cum le rezolvi. Unele dintre ele pot fi atribuite unei zile proaste, învață cum sa-i îngădui consortului tău privilegiul de a greși. Dacă aceste simptome persistă, va trebui să-ți sufleci mânecile și să te apuci de treabă.
1. Fără violență - Cele zece porunci, orice ați crede, sunt încă valabile. Dumnezeu spune: "Să nu ucizi!" Marele reformator Martin Luther, în interpretarea celei de-a cincea porunci, a scris: "Ce înseamnă aceasta? Nu trebuie să facem să sufere, nici să aducem vătămare corporală aproapelui nostru, ci să-l ajutăm și să-i fim prieteni în orice nevoie." Violența se regăsește din plin și în familiile creștine. Un studiu recent arată că 40% dintre femeile adulte au fost victime ale abuzurilor de acasă. Abuzul poate fi și emoțional și verbal. Cântecelul copiilor spune: "bețișoare, pietricele pot să-mi rupă-oscioarele, iară cuvințelele n-or să-mi facă nici un rău." Fals! De multe ori rănile fizice se vindecă mai repede decât cele afective. Să trecem la subiect! FII DRĂGUȚ! Efeseni 4:32 spune: "Fiți buni unii cu alții..." Nu lovind, ponegrind numele, tratând cu indiferență, amenințând. Fraze de genul: "M-am săturat; plec" nu sunt îngăduite. Voi ați încheiat un legământ care spunea: "Până la moarte".
2. Fără ajutor din afară - Este conflictul vostru. Nu-i corect să amesteci familia sau prietenii în acest conflict. Am văzut de prea multe ori că se procedează astfel. Nevasta își descarcă sufletul în fața mamei ei despre ce-i face bărbatul și "bum". Frustrată fiind de lucrurile negative din viața ei, i le dezvăluie pe toate mamei sale. Mama ei se aprinde de mânie. "Fata mea merită mai mult; știam că nu-i destul de bun pentru tine". Nevasta merge acasă unde o așteaptă soțul pentru a-și cere iertare și a-i da un buchet de flori proaspete. Chiar dacă cei doi se împacă în aceeași zi, mama încă clocotește de mânie. Probabil că am rămâne șocați dacă am afla cât de multe mame joacă un rol major în divorțul copiilor lor. Dacă este cu putință, păstrați-vă problema pe care o aveți "acasă". Dacă vă aflați în impas, căutați împreună o soluție în Biblie. Căutați un consilier creștin care să fie dispus să se întâlnească cu amândoi și să găsească soluții. Nu vă încredeți în consilierii care vor scormoni după detaliile compromițătoare. Etalarea vieții și în special a "părții murdare" în fața unei terțe persoane poate să ducă la despărțirea celor doi. Un cuplu matur își va analiza problemele și va veni cu ele înaintea lui Dumnezeu.
3. Nu folosiți sexul ca armă - în cele mai multe cazuri sexul joacă un rol mai important în primele etape ale căsniciei. Este uimitor cum scade frecvența actului sexual după primul an. De ce să o luăm cu încetul? Unul dintre motive este dezvoltarea prostului obicei de a folosi sexul ca pe o armă. Neiertarea, amărăciunea, mânia și sentimentele rănite pot determina o persoană să se gândească să nu-i mai ofere partenerului plăcere (și invers). Problema este că amândoi au de pierdut. Sexul poate să vindece. S-ar putea să fie singurul exercițiu în care cei doi să coopereze. S-ar putea să fie lucrul care merge cel mai bine.
4. Identificați problema - Este uimitor cât de multe cupluri nici nu-și mai amintesc pentru ce se certau după ce totul s-a terminat. Resentimentele ascunse pot da naștere dușmăniei explodând asemeni unui câmp minat. Minele sunt îngropate și nedetectate, până le calcă cineva. Insistați asupra problemei și reperați sursa. Puteți smulge buruieni la nesfârșit, dar dacă smulgeți rădăcinile, acele buruieni nu le veți mai avea de plivit! Nu risipiți vremea cu lucruri mărunte, întotdeauna vor exista lucruri mărunte. Nu vă certați în legătură cu cumpărarea unei noi rochii sau a unei undițe de pescuit când problema reală este vizita apropiată a unor rude. Ocupați-vă de o singură problemă o dată. Nu treceți de la o plângere la alta. Ce-i prea mult pe farfurie e prea mult și pentru mâncat.
5. Nu repetați ce s-a întâmplat în trecut - Nimănui nu-i plac știrile de ieri. Problemele nerezolvate trebuie soluționate, dar sunt multe care trebuie iertate și uitate. Cu cât stă mai mult gunoiul afară, cu atât miroase mai rău. Iar, o dată ce gunoiul e îngropat, nu-l mai dezgropați! Lăsați ca trecutul să fie numai atât, trecut. Cine iartă cu adevărat uită! Nu îngădui ca gura să-ți rostească "îmi amintesc când..."
6. Pune-ți capăt luptei - Se pare că în fiecare relație există un partener care continuă să lupte să rezolve neînțelegerea, în vreme ce celălalt ar vrea să treacă pe lângă. Cuvântul ne spune "să nu lăsăm niciodată ca să apună soarele peste mânia noastră". Nu vă puneți să dormiți până nu v-ați rezolvat conflictele. Nimic altceva nu poate ruina mai mult o noapte de somn. Singura excepție de la regulă este când trebuie să faceți o înțelegere finală, dar care poate să mai aștepte. Puteți amândoi cădea de acord că această problemă mai poate aștepta și să găsiți o soluție la ea mai târziu. Nu lăsați ca o ceartă să devină o bătălie pe viață și pe moarte. Amintiți-vă că sunteți o echipă în rezolvarea problemelor vieții. Nu te mânia ca apoi să lași totul baltă. Căutați să găsiți împreună o soluție. Maturizează-te; acceptă provocarea luării unei decizii prin căutarea de noi soluții.
7: Respectați-vă unul pe celălalt - Căsătoria este singurul joc în care ori învingeți amândoi ori pierdeți amândoi. Nu permiteți ca diferențele dintre voi să devină o situație de genul cine pierde - cine câștigă. Nu lăsa ca mândria să te facă să te gândești că trebuie să câștigi într-o ceartă. Amintiți-vă că trebuie să trăiți unul cu celălalt. Ar trebui să-ți tratezi tovarășul de viață cu respect. Te cerți sau te lupți cu colegii de la serviciu? Dar cu prietenii? Ți-ar rămâne ei prieteni dacă ți-ai rezolva conflictele cu ei așa cum ți le rezolvi cu partenerul tău de viață?
8. Stabiliți împreună regulile - Noi am descoperit la început această reptilă pentru căsnicia noastră. Un consilier ne-a sugerat această regulă pe când ne aflam într-un moment greu de neînțelegere. Dar nu am înțeles cu adevărat acest lucru decât când ne-am dus acasă. El ne-a spus: "O regulă care v-ar fi de mare folos este ca înainte de orice dispută să vă dezbrăcați până la talie fiecare și să stați apoi strâns unul lângă celălalt." încercați! S-ar putea să găsiți lucruri care să vi se pară ciudate.

Rezolvarea conflictului de bază


"Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mus-tră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău." (Matei 18:15) Cuplul creștin va găsi în Cuvântul lui Dumnezeu foarte limpede cum trebuie să-și rezolve conflictele. Nu te plânge familiei sau prietenilor de soțul sau soția ta. Spune-i când sunteți singuri, cu dragoste, care-i sunt minusurile. Nu-ți umple mintea cu alte lucruri, până nu te-ai uitat la ceilalți pași sugerați de Cuvântul lui Dumnezeu.

Roagă-te!
"Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti." (Matei 6:6) înainte de orice confruntare, fiecare trebuie să se roage singur. Dacă cei doi care sunt în conflict ar începe prin a se ruga, mulți n-ar mai trebui să facă următorii pași. Rugăciunea în taină este locul în care gândurile inimii sunt destăinuite, în rugăciune, fiecare trebuie să se analizeze pe sine însuși. Prin aceasta, Dumnezeu oferă oportunitatea dezvăluirii adevărului despre situația dată. Petreceți timp pentru a-i îngădui Duhului Sfânt să vă umple de pace și de înțelegere. Lăsați ca dragostea lui Dumnezeu să vă copleșească în așa fel încât, nu răzbunarea, ci această dragoste să devină motivația voastră. Mărturisiți-vă mai întâi greșelile și defectele voastre. Isus spune să-i binecuvântezi și pe vrăjmașii tăi, deci cu atât mai mult pe soțul sau soția ta! Chemați binecuvântarea lui Dumnezeu unul peste altul.

Iartă!
"Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?" Isus i-a zis: "Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte."" (Matei 18:21,22) Petru s-a gândit că este destul de isteț dacă răspunde de șapte ori. El a fost tare surprins. Isus i-a răspuns că de 70x7; asta înseamnă de 490 de ori! Ideea era să continue să ierte. Unii oameni iartă mai greu decât alții. Unul dintre motive ar putea fi acela că au existat multe greșeli. Un alt motiv poate fi acela că ofensa adusă s-a repetat de mai multe ori. Devine din ce în ce mai greu să treci cu vederea și să ierți aceleași probleme. Oricum, maturitatea creștină nu înseamnă în primul rând să accepți ofensa. Faptul de a avea resentimente față de cineva și a fi supărat pentru ceva făcut în trecut nu trebuie să devină un mod de viață. A ierta înseamnă a uita. în esență, n-ar trebui să tratezi persoana iertată altfel; și, orice s-ar întâmpla, acea ofensă nu trebuie să mai fie adusă în discuție, în Matei 18, Domnul ne dă pilda robului nemilostiv. Soarta acestui slujitor rău a fost să fie dat pe mâna chinuitorilor. Versetul 35 spune: "Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." Sănătatea ta spirituală depinde de abilitatea ta de a ierta.

înfruntă problema!
"...credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos." (Efeseni 4:15) Multor cupluri le e groaza de confruntare. E ușor să lași baltă o problemă delicată crezând că se va rezolva de la sine, ceea ce se întâmplă foarte rar. Maturitatea presupune abilitatea de a împărtăși deschis propriile sentimente, preocupări sau nemulțumiri. Lucrurile care ar putea agrava situația trebuie scoase la iveală încă de la început și tratate apoi cu dragoste. Dacă așteptăm prea mult s-ar putea să lăsăm loc "imaginațiilor inutile". Problemele trebuie înfruntate după un timp de rugăciune și iertare. Vorbiți pe un ton calm, plin de afecțiune. Amintiți-vă că ceea ce veți semăna, aceea veți secera. Problemele delicate nu trebuie abordate cu mânie și tristețe. Fiți ascultători buni și mențineți pacea cu orice preț. Dacă vă pierdeți calmul, opriți-vă și rugați-vă împreună. Rezolvați o singură problemă o dată.

Recunoașteți-vă greșelile!
"Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Fățarmicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău." (Matei 7:1-3,5) "Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit." (Iacov 5:16) Nimic altceva nu poate desființa un argument decât mărturisirea propriilor greșeli și rugămintea de a fi iertat. "Draga mea, iartă-mă că m-am răstit la tine. Sunt atât de pornit de aceste facturi încă neachitate și știu că nu reușesc întotdeauna să fac lucrurile așa cum trebuie. Vrei să te rogi pentru mine să mă eliberez de aceste frustrări și să te ascult și să te înțeleg mai bine?" Să arăți cu degetul și să judeci e ca și cum ai pune gaz pe foc. Trebuie să existe doi ca să se poată bate. Rar va fi să se lupte cineva de unul singur. Grăbește-te să-ți recunoști propriile greșeli, în consiliere am întâlnit multe persoane care se grăbesc să scoată în evidență greșelile partenerilor lor. De multe ori, după ce am ascultat, am spus:"Acum să vedem ce e greșit la tine." Dacă ai fi mai preocupat de sfințenia ta, ai vedea schimbări majore în viața partenerului tău. Doar așa se pot rezolva lucrurile.

Rugați-vă împreună!
"Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre." (1 Petru 3:7) Rugați-vă pentru orice. Aveți probleme cu copiii? Rugați-vă împreună. Sunteți în dilemă în ce privește slujba? Rugați-vă! Aveți probleme financiare? Puneți mâna pe notele de plata și rugați-vă. Cea mai mare forță de pe pământ este rugăciunea soțului și a soției care trăiesc în dragoste și înțelegere. Rugăciunea nu ar trebui să fie ultimul mijloc la care să recurgeți. Aici ar trebui să fie primul plan de atac. Puneți-vă mâna unul peste altul și cereți binecuvântarea Domnului peste fiecare. Alăturați-vă și urmăriți împreună modul în care lucrează Dumnezeu.

Teme de casă:
Ce spun versetele următoare despre cum să vă rezolvați diferențele?
1. Efeseni4:32
2. 2 Timotei 3:16
3. 1 Petru 5:8
4. Luca 10:18-20
5. Iacov 3:17-18
Cuprins

Finanțele


S-ar putea să te întrebi: "Ce caută un capitol despre finanțe în această carte despre căsătorie?" Presiunile financiare provoacă mult stres care generează conflicte în relația conjugală. în mod surprinzător, indiferent dacă ești bogat sau sărac, cele mai multe neînțelegeri în familie sunt legate de bani. (În acest capitol toate referirile la bani sunt făcute în contextul societății americane și au doar rol informativ, n. tr.)

Studiile statistice ne arată:
- 80% dintre familiile creștine au probleme financiare.
- în Biblie există 500 de versete despre rugăciune, 500 de versete despre credință și 2000 despre bani.
- 16 dintre cele 38 de pilde se referă la bani.
- O familie americană obișnuită cheltuiește 110% din venitul lor.
- O familie americană obișnuită cheltuiește cu 26-30% mai mult când folosește cărți de credit.
- Un cuplu american obișnuit care ajunge la pensie mai datorează 22.000$ pe casă.
- Un bătrân de 65 de ani în genere are un venit net de 100$.
- O familie obișnuită din biserică cheltuiește 2.000 $ anual numai pe dobândă, fără a include ipoteca locuinței.
"Deci, dacă voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da daruri bune celor ce I le cer." (Matei 7:11)
"Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău." (3 Ioan 1:2) "Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa în slavă, în Isus Hristos." (Filipeni 4:19) Dacă oamenii au probleme financiare, e pentru că nu știu cum să folosească banii. Doar o schimbare a paradigmei lor ar putea ameliora situația. Modul lor de a gândi și de a folosi banii i-a pus în dificultate. Atunci când își vor da seama că au gândit greșit și vor fi gata să se schimbe/vor putea primi ajutor. Nu întotdeauna lipsa banilor este problema. De multe ori modul de a-i cheltui naște dificultăți. Este important să ne amintim că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Banii în sine nu sunt răi. Ei sunt o parte necesară a vieții noastre; ei sunt parte a planului lui Dumnezeu de a ne binecuvânta. Dumnezeu vrea ca tu să ai bani. El este exemplul ideal al unui tată bun. Un tată bun dorește ca să-și vadă copiii că nu duc lipsă de nimic. Lui îi place să-și vadă copilul bucurându-se de jucăriile pe care și le dorește. De fapt, cei mai mulți părinți le dau copiilor lor prea multe lucruri! Dumnezeu vrea ca ai Săi copii să aibă toate lucrurile bune de care ei au^nevoie. Pavel rostește o binecuvântare peste biserica din Filipi pentru ca Dumnezeu să le dea cele mai bogate daruri ale Sale. Biblia afirmă că turmele de pe cele o mie de coline sunt ale lui Dumnezeu și că tot aurul și argintul sunt ale Lui. La ce-I folosește lui Dumnezeu toată bunăstarea, dacă nu să-i binecuvânteze pe copiii Săi? în Deuteronom, capitolul douăzeci și opt, găsim o listă cu toate binecuvântările și toate blestemele. Bunăstarea este o binecuvântare de la Dumnezeu. El a creat în mod original această lume, cu tot ce este bun pentru plăcerea omului; într-o zi, noi ne vom plimba pe străzi de aur. De ce nu ar vrea El să ne meargă bine în vremea aceasta? El dorește asta! El vrea de asemenea ca să nu mai ai datorii, să dai zeciuiala și să-I aduci jertfe, să sprijini lucrarea Sa, să-i ajuți pe cei săraci și în nevoi, să dai daruri prietenilor tăi și să ai grijă de copiii și nepoții tăi. Străduindu-se să pară umili, unii vor spune: "Eu nu am nevoie de prea mult. Am nevoie numai de cât îmi trebuie să mă descurc." Vai, ce atitudine plină de zgârcenie și egoism! Cum poți fi o binecuvântare pentru cei din jur când ai exact cât îți trebuie ție "ca să te descurci?" Nu există binecuvântare mai mare decât un copil al lui Dumnezeu care știe cum să primească binecuvântări financiare și să folosească apoi aceste binecuvântări așa cum îi spune Dumnezeu.

SUPUNERE
"Dați și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci, cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura." (Luca 6:38) "Aduceți însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare." (Maleahi 3:10) Ești darnic? în mod normal, nu prea face sens să dai, mai ales când ai probleme financiare. Oricum, dând liberă cale dărniciei urmezi un principiu biblic. Zeciuiala este doar începutul în a te disciplina să dăruiești. Cuvântul spune că îl furi pe Dumnezeu dacă nu dai zeciuială. Familiile care încep să dea mai des zeciuiala văd imediat rezultatele în binecuvântările mari pe care Dumnezeu le revarsă peste ei. Când tu umpli împărăția lui Dumnezeu, și El umple grădina ta; și El are o lopată mare. Nu-i da lui Dumnezeu ce-ți mai rămâne. Când ne spun oamenii că nu au destui bani pentru a da zeciuială, noi le spunem: "Asta-i imposibil, dacă o faci cum se cuvine. Dumnezeu ne cere să-I dăm zeciuială din primele noastre roade." După ce primești salariul, primul tău cec ar trebui să fie acela al zeciuieîii.

EVALUARE
"îngrijește bine de oile tale și ia seama la. turmele tale." (Proverbe 27:23) Fă o evaluare a situației tale financiare. Scrie venitul tău net, datoriile și dobânzile pe care le plătești. Fă o listă cu facturile, plățile regulate, taxele, valoarea banilor cheltuiți pentru cadouri și pentru întreținerea familiei. Scrie datele pentru plata datoriilor și datele la care trebuie să înapoiezi împrumuturile și alte îndatoriri. Fii atent la lucrurile pe care cheltuiești banii. Mulți oameni nu știu câți bani cheltuiesc în fiecare săptămână la piață și, cu atât mai puțin, ce datorii au. Este important să știi! Analizează întreaga ta situație financiară. Nu vei putea ieși din situația în care te afli, dacă nu o cunoști cu adevărat. Scriptura spune: "îngrijește bine de oile tale".

REZOLVĂ PROBLEMA
"Bogatul stăpânește peste cei săraci și cel ceia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut." (Proverbe 22:7) "Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții." (Romani 13:8) înfruntă situația. Un om înțelept a spus odată: "Când cheltuielile devin mai mari decât venitul, te afli pe drumul spre ruină." Cheltuind excesiv distrugi siguranța căminului. A scăpa de datorii este un scop divin, în multe cazuri este necesar să-L rogi pe Domnul să te ierte pentru cheltuielile necugetate pe care le-ai făcut. Dumnezeu ți-a încredințat banii Săi. Trebuie să fii un administrator bun și credincios. Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc în aspectele financiare ale vieții. Consultă-L când faci cumpărături. El te poate îndruma și proteja. Adesea, când un om este botezat, ultimul lucru pe care-l face înainte de a fi cufundat în apă este să-și pună deoparte portmoneul. Probabil că ar trebui să vă botezați și banii în același timp cu voi.

Fă un plan
"Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți." (Proverbe 22:3) Fă-ți un plan. "Planifică-ți munca și îndeplinește-ți planul." Nu ezita să ceri îndrumări, preferabil de la cineva care nu are datorii. Există cărți disponibile în biblioteca ta creștină locală care te pot ajuta. Fă o apreciere a situației în care te afli și ia decizii; stabilește-ți scopuri. Amintește-ți că pentru a reuși să-ți reduci datoriile, venitul trebuie să-ți depășească cheltuielile. Noul tău plan poate să includă căutarea unui loc de muncă mai bun, precum și reducerea cheltuielilor. De-a lungul timpului, le-am arătat multor familii cum să iasă din datorii, întocmirea planului este partea ușoară; punerea lui în practică este provocarea. Strânge din dinți și mergi înainte! "Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi." (Psalmul 73:2-3) Pentru mulți oameni, provocarea de a scăpa de datorii poate implica niște schimbări majore în stilul de viață. Primul lucru la care trebuie să renunțe va fi probabil mândria. S-ar putea să trebuiască să ai o singură mașină, poate chiar una veche. Te-ai gândit la posibilitatea de a sta în chirie sau să stai într-o rulotă pentru o vreme? Poate că ai putea să confecționezi darurile de Crăciun pe care dorești să le dai în loc să cheltuiești bani pentru a le cumpăra, în loc de o vacanță luxoasă, ai putea să mergi cu cortul. De fapt, poate fi chiar distractiv să îți imaginezi modalități de a reduce costurile.

MIRACOLUL BUGETULUI
Cel mai mare miracol financiar din viața noastră a fost să învățăm să ne gospodărim. Am participat la un seminar pe teme financiare, unde am fost învățați principii financiare și cum să întocmim un buget. A fost ca și când am fi primit o mărire de salar. Stresul și încordarea de a trăi de la o plată la alta a dispărut aproape imediat. Am fost cuprinși de o pace imensă când am găsit un plan cu care am fost de acord și am văzut lumina de la capătul tunelului. Căsnicia noastră s-a schimbat și aspectele financiare la fel. Am văzut că multe gospodării plătesc facturile de îndată ce ele sosesc, cu banii pe care îi au la îndemână. Creșterile anuale de impozite, asigurările, reparațiile la mașină și darurile ocazionale necesită un drum la departamentul de împrumuturi sau un mare gol pe cartela de credit. Premisa fundamentală a unei bune gospodării este să economisești un procentaj din fiecare salar, astfel încât, atunci când sosește factura, să existe și banii pentru a o achita. O dată ce v-ați descoperit bine bugetul și ați văzut ce simplu e, veți regreta că nu ați început în urmă cu câțiva ani. In biserica noastră, stăm de vorbă cu toți noii căsătoriți și îi ajutăm să întocmească un buget. Astfel, vor evita ani de dureri de cap și frustrare. Trebuie să îți amintești că pentru a pune bazele unui buget, trebuie sa ai niște bani, dar oricine poate întemeia un buget viabil, indiferent de venit. Primul pas în întocmirea unui buget este să faci o listă cu toate lucrurile pe care cheltuiești bani, iar apoi să treci în dreptul fiecăruia suma cheltuită. Dacă ești plătit săptămânal, întocmește planul pe o săptămână. Trebuie să fii minuțios! Nu ezita să faci anumite săpături. Uită-te peste cecurile vechi și peste facturi. Cu cât sunt mai exacte, cu atât mai plină de succes va fi întocmirea bugetului tău. Nu ghici; aproape toți subestimează. Te vei mira cât de mult cheltui în fiecare an pe toate aceste lucruri. Totalizează sumele de la toate categoriile și compară rezultatul cu venitul tău. Chiar dacă venitul tău este mai mare decât cheltuiala, s-ar putea să vrei să faci ajustări. Dacă nu ai destul, așa încât să-ți acoperi toate cheltuielile, va trebui în mod obligatoriu să faci modificări.
Pasul următor este să întocmești o carte a bugetului. Poți și să cumperi o astfel de carte, sau o poți face mai simplu în-tr-un caiet obișnuit. Sus pe pagină, notați categoriile și înregistrați sumele eșalonate săptămânal. Dacă este vorba de plăți anuale, cum ar fi taxele, pune data plății datoriei. Așa cum plătești notele de plată, înregistrează și intrările în caietul bugetului. Bugetul este aproape ca și cum ai face o cursă, în loc să mergi la piață cu un cec în alb, vei merge cu o sumă calculată. Vei deveni mult mai puțin superficial, văzând că achiziționezi mai mult, cheltuind mai puțin. Să înregistrezi intrările tale săptămânale în caietul bugetului îți va lua foarte puțin timp. Elementul-cheie în a pune în aplicare cu succes bugetul este disciplina. De exemplu: undița ta de pescuit s-a rupt. Iei caietul cu bugetul și urmărești cât ai disponibil la "ocupații". Dacă nu ai suficient pentru a plăti repararea undiței sau cumpărarea alteia, va trebui să aștepți câteva săptămâni până ce se completează suma în acel domeniu. Nu lăsa banii să te conducă; tu trebuie să-i administrezi. Lasă ca ei să lucreze pentru tine. Cel mai bun sfat pe care-l putem da este "să-ți întocmești un buget." Dă zeciuiala și ofranda ta lui Dumnezeu, plin de credință și de dragoste. Păstrează sau investește 10% și lasă să se-adune. Plătește în numerar. Limitează sau evită folosirea creditului.

Teme de casă:
întocmește un buget! Cuprins

Viața spirituală


"...Domnul este cu voi când sunteți cu El; dacă-L căutați, îl veți găsi; iar, dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi." (2Cronici 15:2) Am păstrat până la urmă cea mai importantă cărămidă. Cărămizile căsniciei este o încercare de a atinge elementele majore care intră într-o căsnicie reușită. De multe ori când citești sau studiezi ultimul capitol sau sfârșitul poveștii, acestea îți rămân în minte. Vrem să încheiem cartea de față cu această ultimă impresie. "Pot totul în Hristos, care mă întărește." (Filipeni 4:13) Cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile, întotdeauna există la Hristos speranță pentru căsnicia ta. Isus Hristos este Cel care schimbă viața. El ne-a spus că a venit să dea viață și să o dea din plin. El dorește ca tu să ai viață din belșug, plină de lucrurile bune pe care El le poate aduce în viața ta. Prin El, căsătoria ta poate fi plină de belșug. Lucram la o carte pe care am vrut să o numim "A fost un om Zoe, care avea o nevastă Zoe, ei aveau trei copii Zoe și aveau o casă Zoe." Titlul ar putea fi cam lung, dar mesajul lui era profund. "Zoe" este cuvântul grec pentru viață, un fel de viață din Dumnezeu, care se regenerează. Această viață este vibrantă, crește mereu și produce mai multă viață, dragoste și darurile bune ale lui Dumnezeu. Prin Isus Hristos, totul în căsnicia voastră poate deveni mai bun; comunicarea, prietenia, relația sexuală. Poți să devii mai bun, așa încât să devii o binecuvântare pentru soțul/soția ta. Isus este Salvatorul. El a venit să te salveze din păcat, moarte și din mâinile diavolului. Harul Său salvator acoperă și egoismul, nefericirea, sărăcia, boala, neîmplinirea, autocompătimirea, amărăciunea, mânia și conflictele, pentru a nu aminti decât câteva. Prin Hristos, oricare căsnicie poate fi salvată. Dumnezeu mai face minuni. El poate face o minune în căminul tău. Dacă-i predai Lui viața și căsătoria ta, vei vedea diferența. Oamenii plini de mânie pot deveni blânzi și înțelegători. Nevestele cicălitoare pot deveni femei ale păcii și încurajării. Copiii răzvrătiți pot să devină ascultători. Cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile. VIAȚA SPIRITUALĂ A CĂMINULUI POATE AFECTA VIITORUL "Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele." (Exodul 20:5-6) , Căsătoria și viața ta trebuie să fie roditoare. Rodul poate fi și bun și rău. Este uimitor cum poate afecta o singură viață mai multe generații care urmează. Familiile de credincioși au cel mai adesea copii credincioși, iar aceștia au de asemenea urmași credincioși și așa mai departe de-a lungul generațiilor. Există o mare probabilitate ca un copil dintr-o familie cu părinți divorțați să stea separat sau să divorțeze după ce se căsătorește. Păcatele părinților se afla peste copii până în al treilea și al patrulea neam; la fel se întâmplă și cu binecuvântările. Ne doare întotdeauna să vedem cum cuplurile dezamăgite rup în mod egoist relația de familie, gândindu-se că divorțul va face totul să fie minunat. Victimele reale sunt copiii, care sunt îngroziți că șansa lor de a mai avea o relație cu adevărat semnificativă va fi afectată. Lasă-L pe Dumnezeu să te schimbe pe tine și căsătoria ta. Cine știe, poate că acest lucru va schimba într-o zi națiunea.

Cei doi vor fi una


"Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele,, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică)." (Efeseni 5:28-32) Aceasta este o mare taină. Cum pot doi să devină unul singur? Cum putem fi noi trupul lui Hristos? Este minunat să realizăm că Domnul compară relația dintre Hristos și Biserică cu aceea dintre un bărbat și nevasta sa. Ca oameni, nu putem înțelege pe deplin această taină. Fiecare trebuie să înțeleagă aceasta prin credință și să-i îngăduie Duhului Sfânt să-i reveleze adâncimea semnificației acesteia. Unu și cu unu fac tot unu în revelația lui Dumnezeu. Când ai spus "Da" la căsătorie, tu ți-ai verbalizat dorința inimii de a-ți petrece existența pământească cu soțul/soția ta. Intenția emoțională a inimii s-a consumat fizic prin actul sexual. Așa cum soția s-a deschis pe sine pentru a-l primi pe soțul ei, el s-a dăruit pe sine ei, astfel ei au devenit numaidecât una în ochii lui Dumnezeu. Unirea fizică are loc după unirea emoțională. El devine parte a ei și ea parte a lui. Sunteți unul, nu mai sunteți doi. Trupul ei nu mai este doar al ei, ci și al lui. Trupul lui nu mai este doar al lui, ci și al ei. O altă taină este compararea cu Hristos și Trupul Său. Prin nașterea ta spirituală, tu devii parte a îui Hristos. Noi devenim parte a Sa și El devine o parte din noi. Suntem numiți creștini, ca și Hristos. (In original, joc de cuvinte: "Christians" sau "Christ-ones", "creștini" sau "ai lui Hristos" n.tr.) Căsătoria este un dar special al lui Dumnezeu. După cum crești în relația ta cu Dumnezeu, devii mai bine echipat pentru a reuși în căsătorie. A HRĂNI ȘI A IUBI Psalmul 23 este unul dintre cele mai îndrăgite pasaje ale Scripturii, în această descriere a lui Isus Hristos ca Păstor, vedem un Păstor credincios care poartă de grijă oilor Sale. Binele lor este lucrul cel mai important. Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. Oile din turma Sa nu duc lipsă de nimic; ele sunt în prezența Păstorului. El le duce la ape de odihnă. El dorește ca ele să fie fericite și mulțumite, fără gri-juri. Protecția lor este importantă, de aceea toiagul și nuiaua Lui sunt pentru a le apăra. El le paște în pășuni verzi. Mâncarea nu este o problemă. Singura lor nevoie este să fie hrănite. Hristos a spus că atunci când îi urmăm exemplul, noi putem face lucrurile pe care le-a făcut El. în funcție de cum urmăm noi exemplul lui Hristos și îngăduim Duhului Său să ne copleșească ființele, noi devenim asemenea Lui. Ca acest păstor trebuie să devină un bărbat credincios soției lui. Cuvântul "a hrăni" este folosit în contextul în care o cloșcă are grijă de puii ei. Ea stă pe ouă, chiar renunțând la nevoile ei de mâncare și apă. După ce ies puii din găoace, ea îi acoperă cu grijă pentru a-i ține teferi și la căldură. Ea și-ar da propria viață pentru a-și apăra puii. Ea își concentrează toată atenția asupra bunăstării puilor ei. Tu ești darul lui Dumnezeu pentru soțul/soția ta; trebuie să o/îl hrănești. Bunăstarea lui/ei, fericirea, împlinirea, protecția și pacea ar trebui să fie prima prioritate a ta în Hristos. Cea mai mare împlinire a ta va veni o dată cu întâmpinarea nevoilor partenerului tău de viață. După cum Hristos Și-a dat viața pentru noi, trebuie să încetăm a trăi în mod egoist, dăruindu-ne Lui. Și aceasta înseamnă că trebuie să ne încredințăm Lui voia noastră, urmând Cuvântul Său și devenind ascultători în rolul de bărbat sau de nevastă. Iubește-ți soțul/soția, "fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea." El ne-a considerat foarte deosebiți. Atât de deosebiți încât Și-a dat singurul Fiu să moară pentru noi. Atât de multă valoare are partenerul tău în ochii lui Dumnezeu. Eî sau ea este unicul dintr-o speță, unica făptură lăsată de Dumnezeu ca să te îngrijească. Amintește-ți că el sau ea este un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu cu care ai de-a face; unul pentru care Dumnezeu Și-a dat Fiul. Nu contează ce simți uneori, soțul/soția ta merită să fie iubit/ă. El sau ea sunt foarte deosebiți. Trebuie să te uiți la soțul sau soția ta prin ochii lui Hristos.

Familia care se roagă împreună rămâne împreună
Statisticile arată că șansele divorțului se reduc mult dacă se stabilesc dinainte anumite obiceiuri în viață. Noi ne~am dedicat unei vieți de slujire, pentru că știm că Hristos poate lucra și schimba lucrurile. De-a lungul anilor de slujire am văzut astfel de schimbări în mii de căsnicii. Aplicarea acestor principii biblice poate și va aduce schimbare. "Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele," (îsaia 55:11)

Priorități
Stabiliți prioritățile care se cuvin în viața voastră. Dacă ești creștin de curând, asta s-ar putea să însemne un nou mod de gândire. Prima ta prioritate trebuie să fie relația ta cu Isus Hristos. Aceasta îți va cere timp. Orice relație necesită timp pentru a fi clădită. Tu ai nevoie de timp pentru a vorbi cu Domnul și ai nevoie de timp ca să-L asculți. Caută să cunoști Cuvântul Său; studiază-l și urmează-i exemplul. Fă-ți un scop din a-L cunoaște pe El mai bine. Prin rugăciune, citirea Bibliei și a literaturii creștine, frecventarea bisericii și ascultarea poruncilor lui Hristos poți fi mai bine echipat pentru a face față oricăror probleme. Cea de-a doua prioritate ar trebui să fie familia ta. Nu serviciul, ocupațiile din timpul liber, nici prietenii nu ar trebui să intervină în această relație. E ușor să ajungi să greșești în încercarea ta de a-ți sluji familia. S-ar putea ca bărbatul, în încercarea sa de a aduce în casă banii necesari, să fie atât de consumat de grija de a face bani, încât să neglijeze ceea ce au ei mai mult nevoie: timpul petrecut cu el. O nevastă poate să fie atât de absorbită de a curăța și pune la punct casa, încât să neglijeze cele mai importante nevoi ale soțului și copiilor ei.

Rugăciunea
Dezvoltă o viață personală de rugăciune. Găsește-ți timp să vorbești cu Dumnezeu. Se pare că cei mai mulți oameni găsesc că a pune deoparte un timp zilnic pentru rugăciune este foarte eficient. Nu trebuie să-ți faci închipuiri, numai să vorbești cu El! Spu^e-I ce mult îl iubești și îl apreciezi. Nu te teme să-I ceri anumite lucruri. El Se îngrijește de fiecare aspect al vieții tale. Poți fi sigur că un Dumnezeu care cunoaște numărul firelor de păr din capul tău este interesat de sănătatea ta, de aspectele financiare ale vieții tale și de relațiile tale. în funcție de cum se dezvoltă viața ta de rugăciune, vei vedea că vei fi tot mai doritor sa-I simți prezența și intervențiile Sale în viața ta. Nu contează care este activitatea ta, tu poți sta de vorbă cu El. Fă-ți în fiecare zi timp ca să te rogi împreună cu soțul/soția ta. "Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre." (1 Petru 3:7) Cea mai mare forță de pe pământ sunt un soț și o soție care se roagă împreună. Avertismentul din acest text este că bărbatul care nu își cinstește și nu își respectă nevasta, purtân-du-i de grijă și apărând-o, nu va primi răspuns la rugăciunile sale. De ce credeți voi că diavolul se luptă tot timpul să distrugă familiile? Dacă el reușește să mențină neînțelegerea și dezbinarea în căsătorie, el poate împiedica rugăciunile voastre. Această piedică vă poate ține departe de victorie. Fiți în pace unul cu celălalt și lăsați ca dragostea, iertarea și acceptarea să devină regulă. Rugați-vă ca și familie. Noi ne rugăm întotdeauna și ne închinăm în fiecare dimineață înainte ca să meargă copiii la școală. Ne rugăm înainte de fiecare masă și înainte de culcare. Când erau probleme, palme, julituri, vânătăi, sau probleme cu disciplina, ne rugam mai mult. încurajează-i pe copiii tăi să se roage; învață-i câtă vreme sunt tineri și rugăciunea va deveni un mod de viață.

Timpul de părtășie
"Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula." (Deuteronom 11:18-19) închinarea zilnică este esența unei vieți spirituale plină de putere. Poate fi lectura unei cărți despre închinare, studierea Bibliei, ascultarea unei casete sau vizionarea unei casete video. Fă-ți timp în fiecare zi să te cufunzi tu și familia ta în Cuvântul lui Dumnezeu. Ideal ar fi să ai timpul tău de închinare, timpul de închinare cu soțul/soția ta, precum și timp de închinare împreună cu întreaga familie și cu copiii tăi. Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-ați putea face ar fi să faceți un studiu biblic împreună. Vei vedea că este o experiență pozitivă pentru suflet și pentru relația voastră.

Biserica
"Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie." (Evrei 10:25) Mergeți la biserică și nu stați numai în bănci - implicați-vă. Nu fă din asta o opțiune nici pentru tine însuți, nici pentru copiii tăi. Creștinii care caută cu adevărat voia lui Dumnezeu se duc la biserică. Acolo veți găsi exemple de urmat. Veți putea avea părtășie cu alte cupluri care doresc de asemenea să își maturizeze relația și familiile după modelul divin. Veți găsi oameni care au daruri, înțelepciune și înțelegere pentru a vorbi vieților voastre. Prin biserică, Domnul asigură o umbrelă de protecție pentru familia ta. închinarea, lauda, învățarea Cuvântului lui Dumnezeu și ascultarea de El vor da tărie umblării tale cu Dumnezeu și a unuia cu celălalt. Cea mai bună investiție pentru familia ta este să-i iei cu tine la biserică. Dumnezeu are un plan minunat pentru tine și pentru familia ta. încrede-te în El și intră într-o relație personală cu El. Căsătoria este o relație trinitară - tu, soțul/soția ta și Domnul, învățați să lucrați împreună. Duhul Sfânt vă va da toată călăuzirea de care ai nevoie pentru o viață de bucurie și împlinire în căsătorie. Rugați-vă împreună cu noi: Doamne Isuse, îți cerem să binecuvântezi căsnicia noastră. Fă ca relația noastră să fie așa cum Tu vrei. Ne predăm Ție în totalitate viața noastră și ne supunem voii Tale. îți cerem să ne topești, să ne modelezi și să ne faci ceea ce Tu vrei să fim. înlătură Tu orice urmă de egoism și dorințele proprii. Pune în inimile noastre dorința de a fi uniți și de a trăi pentru Tine și unul pentru celălalt, înnoiește inimile noastre așa încât să-l mulțumim pe celălalt și să întâmpinăm nevoile celuilalt. Binecuvânta familia noastră, așa încât să fie un exemplu și o binecuvântare pentru ceilalți. Te proclamăm pe Tine, Doamne, peste, în și prin căsnicia noastră, în Numele lui Isus Te rugăm, Amin. Cuprins Download it!<-a> Tabelul cărților